În condițiile în care tot mai mulți români au probleme în conceperea unui copil
pe cale naturală, Fertilizarea in Vitro a devenit un proces comun și în țara noastră.
În urma acestei proceduri au fost născuți mii de copii perfect sănătoși, iar cuplurile
în cauză sunt împlinite că și-au împlinit visul de a deveni părinți. Marilena
Băluță, medic specialist obstetrică-ginecologie şi embriolog (Clinica MEDICUM) ne-a spus mai multe despre acest
subiect.
- Pentru început, ce investigaţii sunt necesare înainte
de a începe procedura pentru FIV? Ştiu că diferă de la pacient la pacient, dar
spre exemplu în lista de la Programul Naţional de Fertilizare in Vitro (unde statul suportă o parte din
banii pentru procedură) am văzut că sunt unele analize obligatorii.
- Există un barem minim de investigaţii pentru infertilitate, adresate ambilor
parteneri. Pentru parteneră se testează rezerva ovariană prin dozarea unor
hormoni în ziua a doua, a treia sau a patra a ciclului menstrual; se fac
culturi din col, histerosalpingografie, analize serologice pentru hepatită B,
C, HIV şi VDRL. În funcţie de antecedente şi istoric medical se pot adaugă şi
alte investigaţii, cum ar fi teste pentru boli autoimmune, histeroscopie,
laparoscopie. Pentru partener, prima analiză este spermograma. Dacă valorile sunt
bune și nu există un istoric cu probleme de fertilitate nu se mai recomandă alte
investigaţii.
- Odată făcute analizele, care sunt paşii pentru
procedura FIV?
- După ce se obţin toate rezultatele investigaţiilor, medicul curant va decide care sunt paşii care trebuie urmaţi. Pentru tratarea subfertilității sau infertilităţii se poate începe de la simplu la complex: contact sexual dirijat, inseminare artificial, fertilizare în vitro (FIV).
- În cazul FIV, dacă este nevoie de stimulare ovariană, în ce zi a ciclului menstrual se începe aceasta?
- Cel mai fercvent, în practică sunt folosite pentru stimulare două protocoale: unul lung şi altul scurt. Primul se întinde pe o perioada de aproximativ o lună şi se începe din ziua 21 a ciclului anterior. Protocolul scurt se începe din ziua a doua sau a treia a ciclui şi durează aproximariv două săptămâni.
Doza folosită la stimulare se decide pentru fiecare caz în parte.
- Care este cea mai ”agresivă” schemă de tratament de stimulare ovariană şi ce efecte adverse poate avea?
- Nu se poate spune că o schemă de stimulare ovariană este agresivă… Doza pentru stimulare se decide în funcţie de vârsta femeii, de rezerva ovariană, de răspunsurile anterioare la tratament. Putem să vorbim de un răspuns exagerat la o doză considerată uzuală pentru profilul pacientei, lucru care nu poate fi anticipat. Unele paciente răspund exagerat la doze uzuale, specifice profilului lor, altele răspund slab sau deloc.
- E adevărat că multe paciente iau în greutate în urma tratamentelor de stimulare? Sau se poate ajunge la dezechilibre hormonale, la dereglări ale valorilor tiroidei?
- Nu. Este un mit. Se îngraşă de la porţia de mâncare. Nu am văzut nicio persoană slabă care să devină obeză după stimulare.
- După ce se obţin toate rezultatele investigaţiilor, medicul curant va decide care sunt paşii care trebuie urmaţi. Pentru tratarea subfertilității sau infertilităţii se poate începe de la simplu la complex: contact sexual dirijat, inseminare artificial, fertilizare în vitro (FIV).
- În cazul FIV, dacă este nevoie de stimulare ovariană, în ce zi a ciclului menstrual se începe aceasta?
- Cel mai fercvent, în practică sunt folosite pentru stimulare două protocoale: unul lung şi altul scurt. Primul se întinde pe o perioada de aproximativ o lună şi se începe din ziua 21 a ciclului anterior. Protocolul scurt se începe din ziua a doua sau a treia a ciclui şi durează aproximariv două săptămâni.
Doza folosită la stimulare se decide pentru fiecare caz în parte.
- Care este cea mai ”agresivă” schemă de tratament de stimulare ovariană şi ce efecte adverse poate avea?
- Nu se poate spune că o schemă de stimulare ovariană este agresivă… Doza pentru stimulare se decide în funcţie de vârsta femeii, de rezerva ovariană, de răspunsurile anterioare la tratament. Putem să vorbim de un răspuns exagerat la o doză considerată uzuală pentru profilul pacientei, lucru care nu poate fi anticipat. Unele paciente răspund exagerat la doze uzuale, specifice profilului lor, altele răspund slab sau deloc.
- E adevărat că multe paciente iau în greutate în urma tratamentelor de stimulare? Sau se poate ajunge la dezechilibre hormonale, la dereglări ale valorilor tiroidei?
- Nu. Este un mit. Se îngraşă de la porţia de mâncare. Nu am văzut nicio persoană slabă care să devină obeză după stimulare.
- Se fac nişte analize pe durata stimulării. Ne puteţi
spune care sunt acestea şi cât de dessunt repetate?
- Monitorizarea răspunsului la stimulare se face prin ecografie transvaginala şi dozarea unor hormoni care se modifică pe parcursul stimulării. Ritmul monitorizării este stabilit de fiecare medic şi diferă în funcţie de protocolul ales şi răspunsul pacientei la tratament.
- Monitorizarea răspunsului la stimulare se face prin ecografie transvaginala şi dozarea unor hormoni care se modifică pe parcursul stimulării. Ritmul monitorizării este stabilit de fiecare medic şi diferă în funcţie de protocolul ales şi răspunsul pacientei la tratament.
- Aceste analize spun şi când sunt foliculii suficient
de maturi pentru a putea fi extrase ovulele, nu?
- Aceste analize ne orintează în deciziile ulterioare. Nu ne pot spune exact câte ovocite vom recolta din foliculi, câte sunt mature, câte vor fertiliza şi cum vor evolua embrionii.
- În ce constă procedura de extracţie a ovocitelor din foliculii care se dezvoltă în ovar? Este dureroasă?
- Procedura de recoltare a ovocitelor se face prin puncție transvaginală ecoghidată. Pentru aceasta se face o analgezie de scurtă durată, iar pacienta nu simte nimic.
- Aceste analize ne orintează în deciziile ulterioare. Nu ne pot spune exact câte ovocite vom recolta din foliculi, câte sunt mature, câte vor fertiliza şi cum vor evolua embrionii.
- În ce constă procedura de extracţie a ovocitelor din foliculii care se dezvoltă în ovar? Este dureroasă?
- Procedura de recoltare a ovocitelor se face prin puncție transvaginală ecoghidată. Pentru aceasta se face o analgezie de scurtă durată, iar pacienta nu simte nimic.
- Ce se întâmplă cu ovulele extrase? Povestiţi-ne puţin
despre procedura din laborator, vă rog!
- După ce lichidul folicular este extras, este dus în
laborator, unde se identifică ovocitele. Până la recoltarea ovocitelor
partenerul recoltează sperma, care va fi prelucrată. După aproximativ trei-patru
ore de la recoltarea ovocitelor, acestea vor fi puse în contact cu sperma. La
24 de ore de la inseminarea ovocitelor se verifică fertilizarea lor. Trebuie ştiut
că doar ovocitele mature vor fertiliza, ovocitele imature nu au această
capaciate. După fertilizare evoluţia embrionilor poate fi diferită, în sensul că
pot evolua toţi sau se pot opri din evoluţie.
- Există ovule care nu conțin ovocite, iar dintre cele
recoltate nu toate sunt viabile... Care e cauza?
- Cea mai frecventă cauză pentru care nu fertilizează ovocitele este faptul că sunt imature. Iar dacă fertilizează ele pot evolua diferit. Adică unele se pot divide mai departe şi dau un embrion/embrioni de calitate pe care îi transferăm şi pot da sarcina sau se pot opri în evoluţie în diverse stadii (ziua 1, 2, 3, 4, 5). După embriotransfer nu mai avem posibilitatea de a controla ce se întâmplă în uter, aşteptăm cele două săptămîni, facem testul de sarcină şi vedem rezultatul.
- Cea mai frecventă cauză pentru care nu fertilizează ovocitele este faptul că sunt imature. Iar dacă fertilizează ele pot evolua diferit. Adică unele se pot divide mai departe şi dau un embrion/embrioni de calitate pe care îi transferăm şi pot da sarcina sau se pot opri în evoluţie în diverse stadii (ziua 1, 2, 3, 4, 5). După embriotransfer nu mai avem posibilitatea de a controla ce se întâmplă în uter, aşteptăm cele două săptămîni, facem testul de sarcină şi vedem rezultatul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu