O donatie, cat de mica, ii poate aduce Anastasiei sănătatea

Anastasia Şoimu s-a născut aproape moartă. Avea cordonul ombilical înfăşurat în jurul gâtului, iar medicii s-au luptat 20 de minute pentru a o ţine în viaţă, însă lipsa de oxigen i-a afectat grav creierul, în special acei centri care ţin de coordonarea mişcării. Doctorii le-au comunicat părinţilor să se aştepte la ce e mai rău, căci şansele de supravieţuire erau minime, dar bebeluşa nu s-a dat bătută şi a luptat să fie alături de persoanele care i-au dat viaţă.

În prezent are 2 anişori, dar nu poate sta în șezut, nu poate spune ce o doare sau când îi e foame, nu merge şi nu ştie să se joace cu jucăriile. Părinţii nu s-au dat bătuţi, au căutat ajutor în stânga şi în dreapta, iar într-un final a primit un raspuns pozitiv din Turcia, de la Liv Hospital din Istanbul, unde au fost vindecaţi mai mulţi copii cu probleme asemănătoare. Tratamentul constă în transplant cu celule stem, iar doctorii turci au recomandat patru şedinţe de transfuzie, la o distanţă de patru luni, intercalate cu şedinţe de kinetoterapie pentru activarea noilor celule.

"Si eu am dreptul sa fiu parinte!" Redirectioneaza cei 2% ca sa ma ajuti!

Citind povesti cu zane si printi, care vin calare de departe in zare, pe un cal alb sau de alta culoare, gândurile fetitelor zboara departe. In linistea casei si sub aripa protectoare a parintilor, isi proiecteaza visele si cred in ele, fiindca asa sunt invatate de mici. Ce e de facut, insa, când anii trec si visele se indeparteaza tot mai tare? Nu si-au dorit palate si bijuterii scumpe, dar pentru unele dintre ele chiar si lucruri aparent simple si banale pentru altii, cum ar fi conceperea unui copil, sunt irealizabile. "De ce?", se intreaba disperate fiintele ajunse acum la varsta maturitatii si frustrate de neputinta lor. "De ce mi se intampla mie, cu ce am gresit?" Raspunsurile intarzie sa apara. Uneori, chiar si cei mai pregatiti medici ridica din umeri, iar visele se sfarma si sfasie sufletul in bucati mici. Cei din jur incearca in zadar sa il lipeasca la loc, fiindca un gest sau o privire - chiar si neintentionata a celor din jur - este de ajuns sa faca cicatricile sa supureze iar, si iar... "Si eu am dreptul sa fiu parinte!", striga disperat, dar intr-o tara in care statul deconteaza atat de putine analize, alearga peste tot si nicaieri, ajunge la limita disperarii si depresiei si se trezeste peste 5 sau 10 ani fix in acelasi loc. Povestea celor care nu reusesc sa devina parinti in primul an de incercari a devenit din ce in ce mai comuna in Romania.

"Daruieste timp" - e GRATIS

Vrei sa faci o fapta buna? Donand sange poti salva pana la 3 vieti. Daca nu ai timp sa te prezinti intr-un centru special de recoltare si nu iti plac spitalele, in weekendul 19-21 mai poti imbina utilul cu placutul, iar la finalul zilei vei vedea cat de minunat este sa te simti util.

Ce trebuie sa faci?

Sa iti propui sa iesi la o plimbare in centrul Sun Plaza, din Bucuresti. In intervalul orar 9.00-13.00, Sun Plaza si Asociatia React, in parteneriat cu Centrul de Transfuzie Sanguina din Bucuresti (CTS Bucuresti) si Reteaua Privata de Sanatate Regina Maria asteapta persoanele care doresc sa doneze sange pentru pacientii din spitale la intrarea principala –  Esplanada Sud. 

Anormali genetic o saptamana din cauza Medicover

Vreme de o saptamana am trait spaima vietii noastre. Dupa ce ca au intarziat cateva zile, rezultatele cariotipului genetic (analiza cromozomilor din sange periferic /cuplu) ne-au spulberat visele, ne-au facut sa reconsideram toate strategiile si planurile, sa trecem prin toate fazele agoniei si sa reconfiguram un traseu ce parea lung, si pe alocuri imposibil, pentru a ne vedea visul implinit... Am fost daramati psihic, la un pas de depresie sau poate chiar cuprinsi de ea, caci, asa cum spuneau cu ceva vreme in urma la o conferinta de presa specialistii in domeniul psihiatriei, multi nu recunosc acest fenomen, sau cel putin le e greu sa il recunoasca.

Dar cand viata iti da asa o palma, de ti se clatina tot universal, cum sa nu te certi cu toata lumea, si in primul rand cu Dumnezeu, care a permis asa ceva?! Pe de alta parte, dupa ce am asimilat vestea proasta si am inghitit lacrima dupa lacrima am inteles, in sfarsit, ca timpul isi urmeaza cursul indiferent de dorintele noastre si ca zbaterile nu-si mai au sensul.