Doctor Eduard Bratu, despre misterele terapiei cu venin de albine

Dintre toate produsele stupului (miere, polen, păstură, propolis, lăptișor de matcă, apilarnil, venin de albine), cel mai puțin agreat este, evident, veninul. Deși administrarea lui este neplăcută, merită luat în considerare ca și variantă terapeutică într-o gamă destul de largă de afecțiuni. Însă, spre deosebire de celelalte produse, care pot fi folosite direct de către pacient, veninul este bine să fie administrat doar de personal specializat. În acest fel nu doar că veți putea obține rezultatele dorite, dar veți evita și reacțiile adverse. Eduard Bratu, medic generalist la Centrul Mediclass, cu competență în Apiterapie, Fitoterapie și Aromaterapie, ne-a vorbit despre cum poate fi utilizat acesta atât pentru sănătate, cât și în scop estetic.

 

- Domnule doctor, sub ce formă poate fi utilizat veninul de albine în scop terapeutic?
- Există două variante de administrare "injectabilă": fie se folosește direct acul albinei pentru înțepătură (caz în care e nevoie de albine vii, experiență și dexteritate pentru a mânui insecta fix acolo unde trebuie), fie se utilizează un produs injectabil obținut din venin de albine, numit Apitoxină. Eu, spre exemplu, nu am „crescătorie de albine” în București (râde), așa că apelez la cea de a doua variantă. Apitoxina este obținută printr-o metodă specială de recoltare a veninului (neagresivă pentru albină) care se cristalizează în contact cu aerul și apoi este dizolvat pentru a se obține soluția injectabilă. Desigur că, spre deosebire de înțepătura directă a albinei, din apitoxină lipsesc niște elemente care se pierd prin evaporare... deci componența fiolelor este puțin diferită de veninul în stare pură, dar utilizată corect poate da rezultate la fel de bune. Veninul de albine mai poate fi folosit și sub formă de alifie, colir (soluție pentru ochi), oral (amestecat cu miere).

 

- Cum se face tratamentul injectabil? Se aplică exact la locul dureros?
- Se injectează apitoxina intradermic sau subcutan, în zona cu probleme. Se folosește ac subțire, cum sunt cele pentru insulină.

 

- Înainte de începerea tratamentului este nevoie să se facă vreun test?
- Da, se poate face testul la un cabinet de alergologie, dar în general oamenii știu dacă au reacții alergice în urma înțepăturilor mai vechi de albine.

 

- Pentru ce se recomandă cel mai des terapia cu venin de albine?
- Cele mai frecvent beneficiază de această terapie pacienții cu afecțiuni de natură reumatologică și neurologică, dar cercetările efectuate arată că domeniul de aplicabilitate este mult mai variat. Această terapie s-a dovedit eficientă și în afecțiuni cardio-vasculare, imunologie, dermatologie, pneumologie, oftalmologie (în glaucom s-au constatat efecte foarte bune).

 - Presupun că nu se fac injecții în ochi, ci în jurul acestora...
- Nu. În acest caz se prepară o diluție destul de mare și se picură în ochi.

 

- Cam cât durează tratamentul? Oamenii trebuie să vină cu analize medicale?
- Consultația presupune o discuție cu pacientul, din care terapeutul obține informații despre istoricul afecțiunii și al tratamentelor, despre gradul de sensibilite, răspunsul la durere, determinarea pacientului, apoi se trece la manevrele de investigare clinică și la consultarea analizelor uzuale (dacă există) sau se poate recomanda un set de analize. Toate acestea ajută medicul să-și facă o imagine cât mai obiectivă asupra stării pacientului și, evident, la stabilirea protocolului terapeutic. În funcție de fiecare pacient și de afecțiunea de care suferă se stabileste durata tratamentului, numărul de ședințe și intervalul dintre ele, plus alte remedii ce trebuie administrate. De exemplu, în scleroza multiplă se pot face cure de câte șase săptămâni, iar pentru tratarea cicatricilor se pot face doar câteva ședințe.

- În cazul cicatricilor se aplică veninul direct pe piele sau se fac tot injecții?
- Se fac injecții intracicatricial, la doi-trei mm distanță, iar cu cât semnul este mai mare, cu atât vor fi mai multe înțepături. Multe doamne apelează la acest gen de terapie pentru a rezolva cicatricile post-cezariană.

 

- Dispar cu totul aceste cicatrici?
- Rezultatul este variabil de la caz la caz. Unele dispar complet, altele se atenuează, depinde și de bagajul genetic al pacientului. În general ne adresăm cicatricilor proeminente, urâte, iar rezultatele sunt destul de bune.

 

- Pentru dispariția cicatricilor sunt suficiente injecțiile sau se mai folosește și altceva?
- Se pot folosi și unguente în paralel. Să știți că, deși acțiunea veninului este resimțită doar local, acesta nu se adresează doar locului de înțepare sau bolii în sine, cât întregii capacității de autovindecare a organismului. Terapia cu venin de albine declanșează o serie de reacții în corp care destabilizează starea de boală și redirecționează procesele ce duc la echilibrarea naturală a întregului organism. Cu alte cuvinte, terapia cu venin de albine lucrează mai degraba CU decât ASUPRA pacientului.

 

- Ce contraindicații există?
- În general, afecțiunile acute ce determină o instabilitate a organismului: insuficiențe (cardiacă, renală, pulmonară), afecțiuni psihiatrice, unele afecțiuni endocrine, infecții locale și sistemice. De asemenea, pacienții cu unele boli cronice au contraindicație (relativă) la această terapie: diabet tip I, ciroză hepatică, depresie, anxietate, folosirea medicamentelor beta-blocante, etc

 

- Dacă se întâmplă ca cineva să facă șoc anafilactic la administrarea veninului, deși nu are niciuna dintre problemele menționate, cum se intervine?
- Orice cabinet medical este dotat cu așa-numitul aparat de urgență, adică un dulap cu medicamente și instrumente necesare în situații de acest gen. Antihistamincele orale, adrenalina și cortizonul fac parte obligatoriu din trusa de urgență. Este bine să fim prevăzători, dar să nu plecăm la drum cu această frică. Șocul anafilactic determinat de veninul de albină este destul de rar, mai frecvente sunt atacurile de panică induse de frica șocului, care se pot manifesta ca o reacție anafilactoidă. Asociația Americană de Apiterapie arată că în șapte ani, la un numar de 60.000 oameni care au primit terapie cu venin au avut loc doar 12 evenimente anafilactice.

 

- În cazul în care pacientul nu face șoc anafilactic, dar totuși tratamentul nu-i priește, care sunt celelalte efecte secundare ce pot apărea?
-  Efecte secundare apar întotdeauna la înțepătura cu venin, dar diferă ca intensitate de la o persoană la alta și chiar de la o ședință la alta. Dar asta nu înseamnă că tratamentul nu-i priește pacientului. Intensitatea acestor reacții poate fi un idiciu pentru starea pacientului în acel moment. Reacțiile imediate sunt: durere, căldură, înroșire, edem (umflătură), prurit (mâncărime). Înainte de începerea tratamentului terapeutul discută cu pacientul pe marginea istoricului său medical și decide dacă se pliază sau nu la această procedură.

 

- La cât timp după cezariană se poate interveni cu terapia?
- De preferat dupa ce se scot firele și dispare durerea postoperatorie. Oricum terapia e indicată și pentru vindecarea țesutului, proces pe care îl va grăbi.

 

- Se mai recomandă vreun remediu în paralel?
- Se pot recomanda coctailuri apicole, în funcție de afecțiune.

 

- Dacă faci terapie pentru cicatrice, mai poți trata în paralel și alte părți ale corpului?
- Da. Depinde de gradul de sensibilitate al fiecărui om, precum și de zona afectată. Unii nu suportă mai mult de trei-patru înțepături.

 

- Ce simți în momentul înțepăturii?
- Arsură, durere, exact ca la înțepătura de albină.

 

- După ce se termină cura urmează o pauză?
- Da... sau una definitivă (zâmbește). Depinde de la caz la caz, dacă a fost rezolvată problema, etc.

 

- Ce tipuri de ceaiuri și tincturi recomanzi de obicei? Spune-mi de exemplu pentru colesterol!
- Pentru colesterol recomand ceai de anghinare, păpădie, mesteacan, în cure de câte o lună fiecare, câte două căni pe zi.

 

- De ce doar câte o lună fiecare, ce reacți adverse pot apărea?
- La aceste plante nu este vorba de reacții adverse, ci de toleranța (obișnuința) pe care o poate căpăta organismul la substanțele active din plante, moment în care efectul terapeutic scade. Dar există și plante care pot fi nocive dacă sunt folosite timp îndelungat și în doze mari. De exemplu: ceaiul de cimbru utilizat pe termen lung este toxic pentru ficat și sistemul nervos. Sunătoarea are contraindicații, în sensul că nu ai voie să te expui la soare în ziua în care ai consumat ceaiul fiindcă poate să apară o reacție de înroșire și edem. Și rostopasca are reacție toxică dacă e luată în cantitate mare. Ea se recomandă în bolile hepatobiliare, dar se ia cu lingurița, din două în două ore, maxim o ceșcuță pe zi în total. Ceaiul din fructe de enupăr are toxicitate renală dacă e băut pe termen lung și lista poate continua... De aceea e bine ca, înainte de a lua medicamente, și chiar remedii naturiste, să consultați un medic. Cât despre terapii, acestea nu se fac sub nicio formă fără recomandarea și atenta supraveghere a unui specialist.