Concluziile dezbaterii ce a avut loc la Palatul Parlamentului!
Diabetul zaharat
înregistrează o creştere epidemică a numărului de cazuri în România. Cum
afecţiunea are implicaţii serioase din perspectiva suferinței persoanelor
afectate asupra sistemului sanitar şi financiar, atât prin costurile aferente
îngrijirii medicale, cât şi prin resursele necesare, se impun măsuri urgente de
prevenţie şi control. Acestea sunt doar câteva dintre concluziile dezbaterii Diabetul zaharat – problemă de sănătate
publică, desfăşurată marţi, 18 noiembrie 2014, la Palatul
Parlamentului.
Evenimentul, organizat de Comisia pentru Sănătate Publică din Senatul
României şi Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice,
a reunit importanţi diabetologi, experţi în politici de sănătate, reprezentanţi
ai Ministerului Sănătăţii, precum şi decidenţi politici. Cu toţii au analizat
situaţia actuală a diabetului în România, evidenţiind aspectele prioritare care
necesită intervenţie rapidă, precum şi posibilele soluţii pentru îmbunătăţirea
sistemului de îngrijire a românilor cu diabet zaharat.
„Diabetul zaharat este una dintre
cele mai importante provocări ale secolului XXI şi trebuie tratată ca o
problemă de sănătate publică prioritară. Este o boală cronică netransmisibilă, incurabilă, în creștere şi costisitoare. Este principala
cauză de orbire, de insuficienţă renală, atac vascular cerebral, infarct de
miocard acut, neuropatie diabetică şi picior diabetic. Vorbim de complicaţii
debilitante, care provoacă anual milioane de decese. Este momentul să acţionăm
cu mai multă implicare decât până acum pentru a preveni diabetul şi pentru a
controla mult mai bine boala, prevenind în acest fel complicaţiile asociate”, a declarat prof. univ. dr. Maria Moţa,
preşedintele Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice.
Reprezentanţii Comisiei pentru Sănătate Publică din Senatul României au
fost de acord că sunt necesare măsuri urgente pentru reducerea cazurilor de
diabet. „Cheltuielile statului în terapia
persoanelor cu diabet vor deveni din ce în ce mai greu de suportat şi de aceea
consider că intensificarea măsurilor de prevenţie trebuie să reprezinte
principalul efort în lupta împotriva diabetului. Ştim că diabetul nu se vindecă,
ştim că boala odată apărută progresează inexorabil și trebuie
tratată toată viaţa. Mai ştim că afecţiunea duce la complicaţii mult mai
grave şi mai costisitoare decât ea însăşi. Mai trebuie spus că specialiştii nu
pot lupta singuri împotriva bolii şi că pot conta pe tot sprijinul nostru”, a declarat prof. univ. dr. Florian
Popa, vicepreşedintele Comisiei pentru Sănătate
Publică din Senatul României.
În opinia secretarului Comisiei
pentru Sănătate Publică din Senatul României, prof. univ. dr. Florian Bodog, sunt necesare mai mult ca oricând
politici de sănătate publică, pentru prevenirea şi controlul diabetului: „Cred că este important faptul că oamenii
politici şi medicii şi-au dat mâna pentru a controla, pentru a aduce politici
mai bune în acest domeniu. Mai cred că este foarte important să fac acest apel,
apel pe care îl fac la fiecare întâlnire a noastră, de a genera politici de
sănătate, de prevenţie, politici care să limiteze această boală şi alte boli
cronice care sunt în legătură directă cu diabetul”.
Prezent la dezbatere, secretarul de stat
în Ministerul Sănătăţii, prof. univ. dr.
Dorel Săndesc, a punctat necesitatea abordării pluridisciplinare a
diabetului în realizarea unui management cât mai eficient al acestei afecţiuni.
„Abordarea diabetului nu poate fi decât o abordare multidisciplinară,
un proiect în care trebuie implicaţi în primul rând specialiştii, administraţia,
dar şi societatea. Trebuie să recunoaştem că în ultima vreme s-au făcut
eforturi remarcabile în domeniul diabetului şi acestea se datorează în mare
măsură profesioniştilor din domeniu. Cu toate acestea, situaţia este critică,
iar acest lucru constituie un motiv în plus că trebuie să acţionăm”, a explicat prof. univ.
dr. Dorel Săndesc, adăugând că „sunt foarte multe lucruri de făcut care necesită bani, dar că de
asemenea se pot face multe lucruri importante fără o investiţie financiară
considerabilă”.
O posibilă măsură
pentru minimalizarea impactului diabetului şi reducerea sau întârzierea
complicaţiilor asociate ar fi, în opinia prof.
univ. dr. Vasile Cepoi, preşedintele Comisiei de Acreditare a Spitalelor,
identificarea la timp a efectelor biologice determinate de factorii de risc: „Persoanele aflate la risc de a dezvolta diabet trebuie atent monitorizate,
lucru ce la noi se face prea puţin. Astfel, medicul de familie, care trebuie
implicat în această activitate, trebuie să cunoască expunerea la risc a pacienţilor
săi şi să-i monitorizeze atent, pentru a identifica primele semne ale diabetului”.
Implicarea
medicilor de familie în screeningul diabetului, în diagnosticarea precoce şi în
monitorizarea afecţiunii, precum şi realizarea unor programe eficiente de
prevenţie sunt măsuri esenţiale, consideră expertul în politici de sănătate, conf. univ. dr. Alexandru Rafila, consilier
personal al ministrului Sănătăţii. În opinia sa, un prim pas în acest sens ar
fi „includerea în
pachetul de bază al anumitor servicii medicale preventive care să fie reale şi
decontabile”.
Necesitatea
implementării unui program naţional de prevenţie a fost puntată şi de şeful Secţiei Clinice Diabet
II, din cadrul Institutului Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „Prof. N. C. Paulescu” din
Bucureşti, prof. univ. dr. Gabriela Radulian: „Pentru ca
acest program să funcţioneze avem nevoie atat de sprijinul Ministerului
Sănătăţii, cât şi al celorlalte ministere. Astfel, Ministerul Agriculturii ar putea promova o agricultură bazată pe
culturi sănătoase, Ministerul
Comerţului ar putea renunţa la reclamele care stimulează alimentaţia
nesănătoasă, Ministerul Educaţiei Naţionale ar putea aloca ore de educaţie
nutriţională, iar fondurile necesare derulării programului de prevenţie ar
putea veni din accizele pe fumat, alcool, răcoritoare dulci etc”.
Aspecte
majore care necesită măsuri urgente
Printre problemele majore ale
sistemului românesc de îngrijire în diabetul zaharat specialiştii amintesc
lipsa specialiştilor, numărul mic al dispozitivelor pentru managementul
diabetului (pompe de insulină, bandelete de glicemie, senzori și aparate pentru
monitorizarea continuă a glicemiei), educaţia deficitară a persoanelor cu
diabet, Registrul naţional de diabet şi accesul precar la terapii moderne. Din
cauza acestor indicatori, România ocupă locul 27 din 30 de ţări europene, la
capitolele prevenţie şi tratament în diabetul zaharat, potrivit Indexului
European de Diabet, dat publicităţii în septembrie 2014.
„Indexul ne-a
confirmat ceea ce noi ştiam deja, şi anume că stăm foarte rău la
aceste instrumente extrem de importante pentru controlul optim glicemic și
pentru calitatea vieții persoanelor cu diabet. Conform ghidurilor, controlul
glicemic nu poate fi atins în lipsa automonitorizării glicemice. Aceasta crește
calitatea vieții, sporeşte eficienţa tratamentului și scade foarte mult riscul
instalării complicaţiilor. De asemenea, implicarea pacientului în managementul
afecţiunii sale are şi un impact economic extraordinar”, a precizat conf. univ. dr. Gabriela Roman,
preşedintele Asociaţiei Române pentru Studiul Obezităţii.
În ciuda faptului că educaţia persoanelor cu diabet este esenţială în atingerea
controlului glicemic, ea nu este recunoscută în România ca serviciu medical.
„Atât pacienţii, cât şi
familiile lor trebuie educaţi şi informaţi cu privire la paşii care trebuie
urmaţi pentru a-şi ţine sub control boala. Educaţia terapeutică ajută pacientul
să-şi înţeleagă şi să-şi gestioneze boala. De asemenea, îmbunătăţeşte aderenţa
la tratament. Iată de ce educaţia terapeutică trebuie să fie adecvat finanţată
şi, prin urmare, inclusă pe lista de servicii de
sănătate conexe actului medical și decontate de CNAS”, a explicat şef lucr. dr. Cornelia Bala,
preşedintele Asociaţiei Române de Educaţie în Diabet (ARED).
Educaţia pacientului poate fi unul dintre pilonii principali în reducerea
sau întârzierea instalării complicaţiilor asociate şi care anual sunt
responsabile de moartea a aproximativ cinci milioane de oameni. „Oamenii se tem de infarct şi uită să acorde
atenţia cuvenită diabetului zaharat. Ei trebuie să ştie, însă, că temându-se de
diabet pot ţine la distanţă atât infarctul de miocard acut, cât şi insuficienţa
renală, amputaţiile de membre inferioare sau pierderea vederii. Astfel, oamenii
trebuie educaţi să-şi ţină sub control boala deoarece în acest fel pot evita
complicaţiile asociate”, a declarat prof.
univ. dr. Doina Catrinoiu, şeful Centrului de Diabet, Nutriţie şi Boli
Metabolice Constanţa.
În
ceea ce priveşte numărul diabetologilor români, în prezent, există 571 de
medici specialişti şi 350 de medici rezidenţi în Diabet, Nutriţie şi Boli
Metabolice. „Teoretic, numărul
diabetologilor ar trebui să fie suficient, însă în realitate profesează
aproximativ 440 de diabetologi. Asta pentru că cei 350
de medici rezidenţi sunt încă în perioada de formare, aproximativ 100 de medici
sunt în a doua specialitate şi nu sunt implicaţi efectiv în tratamentul și
monitorizarea persoanelor cu diabet, iar circa 5% profesează în străinătate. Totodată,
distribuţia medicilor diabetologi în ţară nu este proporţională cu numărul de
persoane cu diabet din zonele respective. Sunt judeţe în care prevalenţa
diabetului este ridicată şi în care există între unul şi patru diabetologi”, a declarat conf. univ. dr. Cristian Guja, manager
interimar al Institutului Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice
„Prof. N. C. Paulescu” din Bucureşti.
Deşi
fondurile alocate din bugetul sănătăţii diabetului zaharat sunt undeva la 11%,
nu sunt suficiente. „Ca şi procent stăm bine, având în vedere că media europeană depăşeşte cu
puţin 11%. Problema este că banii alocați sănătăţii sunt puțini. Deşi în
ultimii ani bugetul alocat diabetului a crescut, el nu este încă optim. Aşa se
explică problemele cu care se confruntă românii cu diabet, cum ar fi accesul
deficitar la dispozitivele medicale sau lipsa bandeletelor de testare a
glicemiei în cazul persoanelor cu diabet non-insulinotratat, a explicat prof. univ. dr. Maria Moţa.
Statisticile
furnizate de Societatea de Neuropatie Diabetică – Neurodiab au aratat că mai
puţin de jumătate din pacienţii cu diabet zaharat îşi controlează anual
picioarele. Asta în condiţiile în care persoanele cu diabet zaharat prezintă un
risc de amputaţii de peste 25 de ori mai mare decât populaţia generală.
„În România sunt efectuate
în fiecare zi 62 de amputaţii din cauza complicaţiilor
diabetului zaharat. Costul unei amputaţii depăşeşte 1000 de euro, deci pe zi
costurile amputaţiilor depăşesc 62.000 de euro. Ar fi mult mai simplu pentru
sistemul de sănătate românesc să investească aceşti bani în pregătirea
podiatrilor. Literatura de specialitate arată că atunci când echipa de
îngrijire a persoanelor cu neuropatie diabetică include şi un podiatru, riscul
amputaţiilor este redus cu până la 85%”, a declarat conf. univ. dr. Ioan
Andrei Vereşiu, şeful Centrului Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli
Metabolice Cluj-Napoca.
Şi în opinia prof.
univ. dr. Maria Moţa este nevoie ca medicul de familie, care cunoaşte
fiecare pacient și condițiile reale ale acestuia de a respecta recomandările medicale,
să se implice în cunoşținţă de cauză în educaţia, tratamentul si monitorizarea pacientului,
dar și în depistarea activă a diabetului zaharat, inclusiv gestaţional.
Una dintre cele
mai importante măsuri care ar trebui implementate cât mai curând ar fi
realizarea Registrului Naţional de Diabet. Din punct de vedere legislativ,
există un ordin pe site-ul Ministerului Sănătăţii privind înfiinţarea acestui
registru, însă practic el nu este funcţional, a relatat prof. univ. dr. Amorin Remus Popa, şeful Centrului Clinic de
Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice Oradea.
„Avem nevoie de acest
registru pentru a colecta date despre
indicatorii de calitate şi, astfel, vom şti cum funcţionează sistemul.
Bineînţeles, datele trebuie monitorizate pentru a şti încotro trebuie direcţionat bugetul şi
care sunt sumele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor”, a explicat prof. univ. dr. Maria Moţa.
În ceea ce
priveşte tratamentul diabetului zaharat, specialiştii au explicat că românii
diagnosticaţi cu această afecţiune beneficiază gratuit de toate clasele
terapeutice, prin Programul Naţional de Diabet Zaharat. Cu toate acestea, şi în
acest domeniu pot fi aduse îmbunătăţiri, a declarat prof. univ. dr. Mariana Graur, şeful Centrului Clinic de Diabet,
Nutriţie şi Boli Metabolice Iaşi.
De asemenea, prof. univ. dr. Romulus Timar, şeful Centrului de
Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice Timişoara a precizat: „Aşteptăm ca pacienţii noştri să beneficieze de
molecule noi, inovatoare, care în prezent se află pe lista medicamentelor
compensate ce urmează să intre în vigoare. De asemenea, trebuie să intensificăm
prescrierea medicamentelor ieftine, dar extrem de eficiente”.
Aproximativ două
milioane de români trăiesc cu diabet zaharat, iar aproape jumătate
dintre aceştia nu sunt luaţi în evidenţele medicilor diabetologi, arată
rezultatele studiului epidemiologic
PREDATORR,
publicate anul acesta. Potrivit specialiştilor, este nevoie de măsuri clare şi
concrete pentru a controla epidemia de diabet, pentru a reduce complicaţiile
severe asociate, dar şi pentru a stopa
discriminarea persoanelor cu diabet.
„Foarte mulţi pacienți
nu se înregistrează la medicul specialist, de teama discriminarii, a pierderii
locului de muncă şi a poziţiei lor sociale; o parte importantă dintre ei nu
urmează tratament si nu putem să nu ne
întrebăm dacă își cumpără tratamentul şi dacă îşi ţin sub control diabetul. Cel
mai probabil din rândul lor vor fi recrutati pacienţii cu
complicaţii cronice ireversibile în viitorul apropiat”, a conchis prof. univ. dr. Maria Moţa.
Societatea Română de Diabet,
Nutriţie şi Boli Metabolice a fost reprezentată la dezbaterea Diabetul zaharat – problemă de sănătate publică de prof. univ. dr. Maria Moţa şi de
importanţi diabetologi din ţară, precum: conf.
univ. dr. Ioan Andrei Vereşiu (Cluj-Napoca), conf. univ. dr. Cristian Serafinceanu (Bucureşti),
prof. univ. dr. Romulus Timar
(Timişoara), prof. univ. dr. Mariana
Graur (Iaşi), prof. univ. dr. Doina
Catrinoiu (Constanţa), prof. univ.
dr. Amorin Popa (Oradea), prof.
univ. dr. Gabriela Radulian (Bucureşti), conf. univ. dr. Cristian Guja (Bucureşti), conf. univ. dr. Gabriela Roman (Cluj-Napoca), conf. univ. dr. Magdalena Moroşanu (Galaţi), conf. univ. dr. Bogdan Mihai (Iaşi), şef lucr. dr. Cornelia Bala (Cluj-Napoca) şi dr. Gabriela Creţeanu (Suceava).