Legatura dintre balsamul de rufe si cancer

Imi amintesc cu placere de vremurile copilariei, de poznele inocente si de culmea cu rufe a bunicii. Era o ordine impecabila in tot ce facea, chiar si in intinsul hainelor, care „nu se asaza asa oricum, au si ele o catare, trebuie puse mai intai ale barbatilor, copiilor, mai intai cele albe, apoi cele colorate...“ Nu stiu de unde scotea toate aceste reguli, dar stiu ca erau sfinte pentru ea.
Si mai stiu cu siguranta un lucru. Inainte de a spala nu pierdea ore in sir la supermarket, sa caute un detergent care sa curete mai bine ca cel de randul trecut, un balsam care sa miroasa extraordinar, si inalbitor, si toate minunile pe care noi dam acum o groaza de bani.

De ce nu vin copiii cand ii chemam?

In ultimii ani am cunoscut tot mai multe persoane care nu reusesc sa devina parinti. Cu siguranta, daca va ganditi putin, chiar si voi  cunoasteti un cuplu care „intarzie“ sa aiba copii. Desigur ca initial nici nu va recunoaste ca-si doreste, cel mai probabil din jena neputintei.
Majoritatea ia drumul cabinetului medical, eventual schimba si medicii de cateva ori, urmeaza investigatii dupa investigatii, iar cel mai trist este cand, intr-un final, dupa ce economiile se termina, puterile se sfarsesc si isi dau seama ca au imbatranit cu cativa ani, vine si verdicul final: infertilitate de cauza necunoscuta. Adica aceea in care analizele ambilor parteneri ies perfect, dar totusi minunea nu se intampla. Si atunci multi se intorc catre ultimul colac de salvare: Dumnezeu, desi ar fi trebuit sa faca asta inca de la inceput. Mirarea-i mare cand constata ca, desi timpul trece, nimic nu se schimba.

Incendiu Colectiv - de ce a permis Dumnezeu cel bun aceasta tragedie

M-am gandit mult inainte de a scrie acest text, pentru ca de fiecare data as fi inceput altfel, intr-un mod in care sa nu se simta nimeni avizat sau jignit, si am tot amanat momentul pana acum... In fond, e doar felul in care percep eu lucrurile, doar o parere in plus despre care puteti tine cont sau nu.
Incendiul acesta a fost vazut de multi ca picatura ce a facut paharul deja plin sa dea pe rascoale, si-atunci fiecare a inceput sa se lege de politica, de biserica, de tot. De unde s-a pornit si unde s-a ajuns... e limpede. Chiar si cineva care ar ateria acum din spatiu, total neinformat asupra celor intamplate, se poate pune imediat la curent daca porneste televizorul pe orice post de stiri, la orice ora. Caci din ziua acelei drame numai despre asta se vorbeste. Nu critic neaparat acest lucru. Si pe mine ma doare de fiecare data cand aud ca numarul fatidic a crescut din nou, incerc sa ma pun in pielea acelor parinti abandonati, acelor copii orfani sau in pielea fratilor, iubitilor si prietenilor abandonati. Si nu-i deloc usor. Oricine a trecut printr-o pierdere de acest gen stie ca ranile acestea se cuibaresc adanc in suflet si poate nu iti dau pace niciodata, chiar daca uneori, poate peste 5 luni sau 10 ani ti se pare ca au trecut, ele raman acolo intr-o stare latenta, si pot fi reactivate de cel mai banal gest.