M-am gandit mult inainte de a scrie acest text, pentru ca de fiecare data as fi inceput altfel, intr-un mod in care sa nu se simta nimeni avizat sau jignit, si am tot amanat momentul pana acum... In fond, e doar felul in care percep eu lucrurile, doar o parere in plus despre care puteti tine cont sau nu.
Incendiul acesta a fost vazut de multi ca picatura ce a facut paharul deja plin sa dea pe rascoale, si-atunci fiecare a inceput sa se lege de politica, de biserica, de tot. De unde s-a pornit si unde s-a ajuns... e limpede. Chiar si cineva care ar ateria acum din spatiu, total neinformat asupra celor intamplate, se poate pune imediat la curent daca porneste televizorul pe orice post de stiri, la orice ora. Caci din ziua acelei drame numai despre asta se vorbeste. Nu critic neaparat acest lucru. Si pe mine ma doare de fiecare data cand aud ca numarul fatidic a crescut din nou, incerc sa ma pun in pielea acelor parinti abandonati, acelor copii orfani sau in pielea fratilor, iubitilor si prietenilor abandonati. Si nu-i deloc usor. Oricine a trecut printr-o pierdere de acest gen stie ca ranile acestea se cuibaresc adanc in suflet si poate nu iti dau pace niciodata, chiar daca uneori, poate peste 5 luni sau 10 ani ti se pare ca au trecut, ele raman acolo intr-o stare latenta, si pot fi reactivate de cel mai banal gest.
Dar mai apasatoare decat durerea acestei pierderi, in acest moment mie mi se pare cu totul altceva. Faptul ca fiecare cauta vinovati in afara. E mai simplu sa dai vina pe politicieni, sau chiar sa te iei de biserica, decat sa privesti intai in gradina ta ingusta.
Ce ai facut TU ca sa fie mai bine pentru toata lumea? Intr-o Romanie in care toata lumea fura, iar cei care nu o fac inca, ii acopera pe cei dintai (unii din dorinta de a primi la randul lor un avantaj cat de mic, iar altii pur si simplu de teama - teama de a nu ramane fara loc de munca, fara zile de concediu sau de a fi muncit si jignit ca un sclav), cum sa te astepti ca lucrurile sa mearga bine?! Sunt de vina politicienii ca nu se respecta regulile? Da. Dar aceeasi vina o purtam si noi toti, care aflam zi de zi ca ceva nu merge bine (la serviciu, in timpul vizitei la medic sau chiar la magazinul din coltul blocului) si nu facem nimic. Si nu ma refer doar la simple reclamatii, ci mai ales la urmarirea modului lor de solutionare. Si-abia atunci vei fi indreptatit sa-i tragi de maneca pe politicieni sau pe popi, cand tu ti-ai facut partea ta. Cand vei pune seara capul pe perna ta moale si-ti vei putea spune: astazi am luat cunostinta de urmatoarele nereguli si nu am ramas indiferent, am luat X si Y masuri. Dar din pacate cei mai multi dintre noi sunt inca slabi, nu au putere si curaj sa se inhame la astfel de lucruri, si atunci prefera sa iasa in strada, sa astepte de la altii rezolvarea, care poate va veni peste ani si ani.
Schimbarea Guvernului, sau a oricarei miscari din politica, ma lasa de mult rece. Iar motivul este simplu: de fiecare data raman la putere aceeasi si aceeasi oameni, doar ca-si schimba strategic locurile intre ei, sa multumeasca pe moment multimea furioasa. Poate doar daca cei care demisioneaza vor iesi cu totul din politica, atunci se va schimba ceva. Se pot naste de aici un milion de intrebari, insa un lucru e cert. Cu o floare nu se face primavara, si mai ales cand aceasta isi face loc printre ciulini si maracini.
Nu as vrea sa inchei inainte de a face referire la titlu: „Incendiu Colectiv - De ce a permis Dumnezeu cel bun aceasta tragedie“. Cu siguranta acest gen de intrebari a incoltit, pentru un moment cel putin, in sufletele multora dintre noi. Si intr-o oarecare masura poate sunt justificate, fiindca am fost invatati de biserica si familie ca daca facem fapte bune vom fi feriti de orice rau. Dar cine stie ce e mai bine pentru noi? Experienta m-a invatat ca viata ne duce de fiecare data exact acolo unde trebuie, ca si cum acesta ar fi fost drumul nostru firesc (desi nu seamana neaparat cu ceea ce ne doream cu 10 ani in urma, spre exemplu, dar poate e chiar mai bine de atat).
Personal, daca as muri maine, sau astazi, as fi impacata. Si nu fiindca n-as mai avea de facut nimic aici, pe pamant, ci pentru ca stiu ca exista viata si dupa moarte. Se spune ca, dupa ce iti termini misiunea pe pamant, Dumnezeu te cheama din nou la El. Cei mai multi dintre cei care au murit in incendiul de la Colectiv erau in floarea varstei, dar daca au plecat inseamna ca EL a avut mai multa nevoie de ei decat noi, i-a luat din sanul familiilor si i-a dus in ceata Sa de ingeri. Iar cand vi-i amintiti, nu va ganditi ca au plecat cu un corp carbonizat, de neidentificat, ci pastrati despre ei cele mai frumoase imagini, caci corpul este doar ambalajul sufletului pe pamant, dar in Ceruri sufletul pleaca liber, intocmai ca un fluture, fara povara durerilor si greutatilor.
Pentru cei care nu au oarecare cunostinta de partea spirituala poate parea complicat ce am scris. Insa ceea ce vreau sa subliniez e ca, de durere, multi sunt tentati acum sa refuze sa se roage, sa se intoarca impotriva lui Dumnezeu ca a unui dusman in puterea caruia statea sa opreasca tragedia si nu a facut-o. Ganditi-va insa ca, desi a luat inapoi atatea suflete, pe care tot El le-a dat, cu siguranta vrea ca toti sa invatam o lectie. Sa se gandeasca fiecare la ceea ce s-a intamplat si sa traga propriile concluzii: cum l-a schimbat/influentat pe el aceasta tragedie? Iata ca moartea poate veni prin surprindere. Daca maine e randul nostru, avem socotelile incheiate? Am facut tot ce ne-am propus, ce i-a fost drag sufletului, sau ne complacem in continuare in situatii care nu ne fac placere, care ne ingreuneaza zi dupa zi traseul si pe care nu avem curajul sa le schimbam?!
Sa meditam la viata noastra si sa ne rugam pentru sufletele ce s-au inaltat la cer, pentru a ajunge pe o treapta cat mai inalta!
12 noiembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu