Imi amintesc cu placere de vremurile copilariei, de poznele inocente si de culmea cu rufe a bunicii. Era o ordine impecabila in tot ce facea, chiar si in intinsul hainelor, care „nu se asaza asa oricum, au si ele o catare, trebuie puse mai intai ale barbatilor, copiilor, mai intai cele albe, apoi cele colorate...“ Nu stiu de unde scotea toate aceste reguli, dar stiu ca erau sfinte pentru ea.
Si mai stiu cu siguranta un lucru. Inainte de a spala nu pierdea ore in sir la supermarket, sa caute un detergent care sa curete mai bine ca cel de randul trecut, un balsam care sa miroasa extraordinar, si inalbitor, si toate minunile pe care noi dam acum o groaza de bani.
Era suficient sa aiba sapun de casa, pe care il facea singura, si apa - din fantana sau de preferat de ploaie. Hainele erau intotdeauna impecabile si aveau cel mai frumos miros- uscate in bataia vantului, se impregnau cu aerul curat de tara, care le dadea o prospetime pe care eu personal n-am intalnit-o la niciun balsam, oricat de scump.
Iar acum citesc cu groaza pe internet tot felul de stiri legate de detergenti/balsam de rufe si ... cancer. Si nu m-as mira sa fie o farama de adevar in toate aceste zvonuri, fiindca neoplaziile au explodat odata cu cosurile noastre de cumparaturi. Am impresia ca ne imbolnavim din ce in ce mai tare pe masura ce cumparam lucruri de care inainte nici nu auziseram, dar nici nu aveam nevoie de ele. Spre exemplu, pentru un simplu ritual de ras e nevoie de un milion de creme si lotiuni, de inainte de..., dupa..., pentru calmare..., pentru hidratare... . Ce foloseau bunicii vostri pentru ras? Iar daca unii erau mai ridati spre batranete, iar altii mai putin, eu cred ca tine mai degraba de gena, de miscare si de alimentatie, in niciun caz de toate prostiile pe care le aplicam sau nu pe fata. Nu zic ca nu sunt si unele bune, probabil, dar stati de vorba cu dermatologi, vedeti cat de multe produse cosmetice folosesc ei. Cautati mai multi dermatologi, nu luati contact doar cu unul sau doi. Va spun din experienta ca am intalnit doamne doctor impecabile, dar si unele cu tenul plin de urme ramase de la acnee. Daca ar fi existat intr-adevar ceva care sa ajute, ma indoiesc ca persoana in cauza nu ar fi incercat, mai ales dupa atatia ani de medicina.
Concluzia: haideti sa ne facem putin timp pentru noi, si daca se atrage atentia asupra etichetelor, sa o citim atunci si pe cea de la detergent! Sa incercam sa ne ferim macar de ce stim! Ca de ce nu stim... Dumnezeu cu mila Lui ne-o feri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu