"Cere si ti se va da" sau "Promite si vei primi!"

In viata suntem implicati in tot felul de relatii: de dragoste, profesionale, de familie si asa mai departe. Dintre toate, cea mai profunda este cea cu spiritualitatea. Inca din copilarie, am simtit o legatura stransa cu Dumnezeu, care parea ca ma asculta de fiecare data si al carui ajutor nu intarzia sa apara ori de cate ori aveam nevoie. Vine insa o vreme in care cei dragi se duc intr-o lume mai buna, sau in care apar tot felul de probleme si situatii care te fac sa nu te mai simti implinit si "ajutorat".

Cu siguranta va amintiti si voi de zilele acelea in care nimic nu mai pare sa aiba sens, in care mergeti pe strada fara sa stiti unde vreti sa ajungeti, sau daca stiti va intrebati de ce TREBUIE sa ajungeti in acel loc, si sa nu faceti X sau Y lucru. Din experienta va spun ca, daca mai ajungeti sa traiti aceste sentimente, sa meditati la aceasta afirmatie: "Nimic nu trebuie".

Poate nu veti intelege de la inceput ce vrea sa spuna acest lucru, nici mie nu mi-a fost usor sa accept, dar am meditate mult asupra afirmatiei si, intr-un final, mi-am dat seama ca nu spune decat adevarul. Iar adevaul este ca traim dupa programele pe care singuri ni le-am creat. Poate la multe dintre ele au contribuit parintii, prietenii, profesorii sau societatea, sau poate noi n-am inteles exact anumite lucruri si totusi le faceam pentru ca asa trebuie, asa se cuvine. Dar nimic nu e obligatoriu in viata. Singura responsabilitate reala pe care o avem este sa fim fericiti si sa ne ingrijim de credinta in Dumnezeu. Cand iti pierzi credinta, atunci se zdruncina intr-adevar totul din temelii, fara sa iti dai seama macar. Dar invata sa fii tu insuti, sa faci ceea ce iti place, ceea ce te face fericit. Daca mori maine, esti impacat cu tine?! Bolile sunt semne trimise de Dumnezeu. Si eu cred cu tarie in asta. Sunt semne ca ar trebui sa schimbam ceva in viata noastra, dar e dureros cand realizezi asta si nu stii ce anume sa schimbi. Incerci o varianta, apoi alta, apoi te rogi sa mai primesti un semn, sa stii in ce directie sa o apuci, si el intarzie sa apara...

Un preot spunea astazi, ne-am invatat sa-I cerem lui Dumnezeu zi de zi, dar fara sa dam nimic la schimb. Cerem - fara sa multumim cand primim, cerem - fara sa ne rugam ca si cand am fi primit deja, cerem - fara sa promitem nimic la schimb. Si mi-a dat exemplu pe Sf. Parinti Ioachim si Ana, care au promis ca daca vor fi binecuvantati cu un copil il vor inchina lui Dumnezeu. In concluzie, sfatul parintelui a fost ca, atunci cand te rogi si nu primesti, sa dai si tu ceva la schimb, sa faci un sacrificiu, o promisiune (cum ar fi sa postesti, sa mergi mai des la biserica, sa ii ajuti pe nevoiasi si sa multumesti pentru ceea ce ai). Asadar, se pare ca uneori nu e de ajuns zicala "Cere si ti se va da" si e nevoie sa faci si o promisiune "Ia-ti un angajament, respecta si vei primi!" Dumnezeu nu uita pe nimeni! Doar noi, oamenii, uitam de El!
Cand I-ati promis ultima oara ceva? V-ati tinut de cuvant?!