In ultimii ani am cunoscut tot mai multe persoane care nu reusesc sa devina parinti. Cu siguranta, daca va ganditi putin, chiar si voi cunoasteti un cuplu care „intarzie“ sa aiba copii. Desigur ca initial nici nu va recunoaste ca-si doreste, cel mai probabil din jena neputintei.
Majoritatea ia drumul cabinetului medical, eventual schimba si medicii de cateva ori, urmeaza investigatii dupa investigatii, iar cel mai trist este cand, intr-un final, dupa ce economiile se termina, puterile se sfarsesc si isi dau seama ca au imbatranit cu cativa ani, vine si verdicul final: infertilitate de cauza necunoscuta. Adica aceea in care analizele ambilor parteneri ies perfect, dar totusi minunea nu se intampla. Si atunci multi se intorc catre ultimul colac de salvare: Dumnezeu, desi ar fi trebuit sa faca asta inca de la inceput. Mirarea-i mare cand constata ca, desi timpul trece, nimic nu se schimba.
Si-atunci apar in minte tot felul de scenarii, noptile par din ce in ce mai scurte si ajung la concluzia ca viata lor nu mai are niciun sens. Cuprinsi de depresie, se indeparteaza de partenerul de viata ca si cum el ar fi totusi de vina, sau poate vina e luata asupra lor si devine atat de apasatoare incat nu se mai pot concentra la nimic, si au nevoie urgenta de ajutor. Cel mai probabil de ajutorul unui psiholog, dar si de sprijinul neconditionat al familiei si prietenilor, care trebuie sa inteleaga ca nu intrebarile de genul: „ce ai mai facut? ai mai mers la medic?“ le vor alina suferinta, ci cu totul altele. Intrebarile legate de pasiunile si dorintele lor de dinainte de a le intra in cap ca vor copii, ca si cum ai vrea o jucarie. Poate nu e acum vremea lor, nu trebuie sa devina parinti acum, ci sa redescopere vechile pasiuni, sa le reinventeze, sa le dea lor viata, ca si cum ar fi proprii copii.
Cunosc persoane care si-au programat viata in cel mai mic detaliu, iar cand nu au mai avut nimic de facut, s-au cand cei din jur au inceput sa-i preseze cu intrebari de genul: „voi cand faceti un copil“ s-au gandit ca acesta ar fi urmatorul pas in viata lor, si s-au cramponat sa le iasa proiectul ca si cand ai merge la magazin sa cumperi o paine, dand schimb pe schimb. Si unora le-a iesit, dar altora nu.
Nu functioneaza oare la toti la fel sistemul reproducator? Surpriza... nu. Dincolo de aparatul reproducator sta intregul univers. Iar daca in destinul tau e scris sa nu fie un copil, acum ori niciodata, trebuie sa te reorientezi catre o alta „jucarie“.
„Ce-ai sa faci daca in viata asta nu vei avea niciun copil? Ai sa fii amagit si suparat tot restul zilelor, ca si cum de asta ai venit pe Pamant? Fii sigur ca fiecare are o misiune aici, si tu trebuie sa iti dai seama care e misiunea ta, sa nu te mai cramponezi de faptul ca ai sau nu copii, ca nu cumva sa ratezi misiunea, caci atunci chiar e de rau... Incearca sa petreci cat mai mult timp cu lucruri ce-ti fac placere si fii impacat cu tine, iubeste-te si iarta-te pentru neputinta aceasta. Se spune ca, inainte de a ajunge in pantecele mamei, copiii dau tarcoale caselor si isi studiaza parintii, alegandu-i pe cei care li se potrivesc. Ce copii te vor alege pe tine, care nu mai ai nicio bucurie, niciun zambet de oferit?!“, spunea un bun prieten si terapeut, E.B.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu