Peste 20% dintre romani, afectatati de obezitate

21,3% dintre românii cu vârsta peste 18 ani suferă de obezitate, arată rezultatele Studiului epidemiologic ORO de prevalență a obezității și a factorilor de risc ai obezității în populația adultă din România.

Conform analizei, rata obezității crește odată cu vârsta, astfel că în timp ce la adulții de până în 39 de ani obezitatea este prezentă la 9,9% dintre aceștia, procentul crește la 30,1% la grupa de vârstă 40-59 ani și ajunge la 41,6% la persoanele peste 60 ani.

Rezultatele Studiului ORO confirmă datele obținute din studii anterioare.

„Demersul nostru este mai mult decât unul statistic, pentru că, pe lângă identificarea prevalenței obezității, studiul a analizat și factorii de risc care duc la obezitate, evaluând comportamente alimentare sau elemente ale stilului de viață care duc la obezitate. Conform datelor studiului, se asociază cu obezitatea:

·         consumul a mai mult de trei mese pe zi, bogate cantitativ;

·         mesele consistente după ora 21:00;

·         consumul unor cantități mari de alimente la interval mai mic de o ora față de masa precedentă;

·         mese noaptea;

·         consumul de untură, consumul alimentelor prăjite;

·         sedentarismul;

·         număr scăzut de ore de somn;

Acestea reprezintă componente ale stilului de viață nesănătos identificate în rândul persoanelor cu obezitate și suprapondere. Educația în domeniul nutriției, la nivel populațional poate influența trecerea spre stilul de viață sănătos, în care moderația, echilibrul, împreună cu activitatea fizică sunt elemente prioritare”, a explicat Conf. Univ. Dr. Gabriela Roman, UMF „Iuliu Hațieganu”, Președintele Asociației Romane pentru Studiul Obezității.

Rezultatele analizei arată complexitatea factorilor care determină obezitatea. Astfel, anumite elemente ale stilului de viață pot asigura protecție împotriva apariției supragreutății sau obezității:

·         număr crescut de zile de activitate fizică moderată sau intensă/săptămână;

·         un program de alimentație ordonat cu 3 mese/zi, cantități moderate;

·         consum regulat de pește, legume și fructe;

·         consum de ulei de măsline;

Studiul ORO a relevat totodată o prevalență mai ridicată, atât a obezității cât și a supraponderii* în rândul persoanelor de sex masculin, în comparație cu cele de sex feminin.  

Obezitatea afectează 23% dintre bărbați, față de 20.3% dintre femei, iar supraponderea, 41,6% dintre bărbați comparativ cu 24.7% dintre femei.

Există și diferențe regionale: în Banat, Crișana și Transilvania procentul obezității este de 18,8%, față de Moldova, unde procentul este de 23,8%. În Oltenia și Muntenia, prevalența obezității este aceeași cu cea înregistrată la nivel național, 21.3%. În ceea ce privește rata supraponderii, tot în Moldova este și procentul cel mai mare de persoane cu supragreutate, 33,4%, media pe țară fiind de 31,1%. În Banat, Crișana și Transilvania, prevalența supraponderii este de 28%, în timp ce în Oltenia și Muntenia, de 32.2%.

Studiul ORO, demarat în vara anului 2014, a fost derulat de o echipă de opt investigatori români, medici cu specialiatea de diabet, nutriție și boli metabolice, coordonată de către Conf. Univ. Dr. Gabriela Roman.

Cercetarea a inclus un eșantion de aproximativ 2100 de persoane adulte, din opt centre regionale: Bihor, București, Cluj, Galați, Gorj, Iași, Suceava, Timiș. Eșantionul analizat în Studiul ORO a fost reprezentativ statistic pentru populația adultă din România.

La nivel mondial, obezitatea și supraponderea reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, motiv pentru care se fac multiple eforturi de implementare a programelor de prevenție și control al acestora. Datele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) arată că supraponderea și obezitatea se asociază cu un risc crescut de boli cronice printre care se numără diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, boala coronariană și unele forme de cancer, precum și cu scăderea speranței de viață și a calității vietii.

Și în România sunt necesare măsuri de prevenție și control al obezității și supraponderii, prin programe de informare a populației asupra stilului de viață sănătos, respectiv creșterea activității fizice și alimentația echilibrată. Succesul acestor demersuri depinde de colaborarea între societățile științifice, comunitatea medicală, societatea civilă, industrie și autorități.

Incaltamintea cu talpa joasa si hernia de disc

Vara este sezonul în care ne accesorizăm ținutele cu sandale comode și balerini colorați, acestea fiind perechile de încălțăminte care nu lipsesc din garderoba niciunei femei. Însă ceea ce nu știm este că talpa plată, care nu are o formă adaptată structurii piciorului, poate determina apariția, de la o vârstă fragedă, a unor afecțiuni degenerative grave.

“Talpa piciorului are în structura sa ceea ce noi numim bolta plantară sau arcul piciorului. Este acea <scobitură> care există între călcâi și degete și care are un rol extrem de important în postura corectă a corpului. De cele mai multe ori, încălțămintea cu talpă plată nu respectă anatomia piciorului deoarece nu are o formă care să susțină bolta plantară. Acest lucru va determina aplatizarea acestei structuri, care va avea un efect asupra întregii arhitecturi a piciorului, inclusiv asupra tălpii, genunchiului, șoldului și coloanei”, explică Bogdan Goga, fizioterapeut în cadrul cabinetului de recuperare medicală Terapie pentru Mișcare.

Primele simptome: oboseală, durere, ciocuri în călcâi

De asemenea, specialistul avertizează că încălțămintea de proastă calitate va determina o postură incorectă, vicioasă, care va conduce către suprasolicitarea piciorului și inflamarea fasciei. Acest lucru va favoriza apariția oboselii și, în final, a durerii. În timp, va avea loc o acumulare de calciu pe porțiunea suprasolicitată, care va determina apariția ciocurilor în călcâi, formațiuni extrem de dureroase.

În plus, purtarea unor astfel de încălțări, pe o durată mai lungă de timp, de câțiva ani, va determina o îmbătrânire accentuată a țesuturilor și apariția reumatismelor degenerative: gonartroza, coxartroza, spondiloza, dar și probleme la nivelul coloanei, de tipul herniei de disc.

Soluția: FIZIOTERAPIA

“Pentru a preveni agravarea acestor afecțiuni, persoanele care experimentează dureri la nivelul picioarelor, sunt sfătuite să se prezinte la fizioterapeut încă de la primele simptome deoarece o afecțiune instalată și cronicizată nu mai poate fi corectată, ci doar stagnată. În acest sens, trag un semnal de alarmă în privința automedicației, și aici mă refer în special la medicamente și creme antiinflamatoare, care tratează efectul, dar nu și cauza și care nu fac altceva decât să întârzie vizita la specialist și să conducă către agravarea stării de sănătate”, avertizează Bogdan Goga.

Fizioterapeutul va face o evaluare posturală, pe baza căreia va concepe un program personalizat de exerciții cu scopul de a reda funcționalitatea corectă a structurilor și mobilitatea pacientului. Sunt necesare minim 10 ședințe de fizioterapie care pot combina tehnici de reeducare posturală și terapie manuală.

Ati folosit cardul de sanatate?

Cu vreo 2 luni in urma ma intrebam daca mai pot fi consultat fara cardul de sanatate. Ei bine, am fost de cateva ori la medic de atunci si nimeni, nicioadata, nu m-a intrebat macar daca am asa ceva.
Desigur ca il pastrez in permanenta in portofel, pentru orice eventualitate. Am inteles ca daca il pierzi e destul de complicat de recuperat si, ca orice procedura ce are legatura cu statul roman, dureaza.

Nu stiu voi, cei ce ma cititi, ce probleme de sanatate aveti, dar pentru un pacient cu un dosar stufos acest card este binevenit. E ideal ca omul sa nu mai care diplomatul cu hartogaraie dupa el, si sa aiba totul trecut pe card. Desi... pentru asta mai intai trebuie sa gasiti medicul cu rabdare si timp care sa introduca toate datele respective. Din pacate nu o puteti face singuri acasa, chiar daca aveti timp suficient incat sa va plictisiti.

Personal, mie mi se pare util faptul ca as putea trece pe card grupul sangvin si Rh-ul. Cum generatia mea nu are aceste date trecute in buletin, cum se proceda cu ceva vreme in urma, le-am aflat contra cost, de vreo 2 ori chiar, fiindca prima oara atat de bine le-am pus, incat s-au pierdut. Vedeti voi... acesta-i avantajul cardului... dar cum si el poatea fi pierdut, nu ma mai mir cum de le-a venit unora idei de implantare si microcipare. Ha!

Răul de mișcare, tratat fără medicamente

Nu știu pe ce criterii își alege „răul  de mișcare“ victimele , dar un lucru este cert: nu e deloc o plăcere să fii în pielea unui astfel de personaj, dar nici în pielea însoțitorilor de drum, fiindcă ceea ce trebuia să fie de multe ori o excursie relaxantă se transformă într-un coșmar, cu opriri din 5 în 5 minute în care trebuie să-ți exersezi cât poți de bine rolul de infirmier/ă.

Am în familie persoane cu rău de mișcare și știu foarte bine ce spun. Avantajul timpurilor moderne este că, spre deosebire de vremea copiăriei mele, acum există tot felul de pastiluțe ce pot fi luate cu câteva ore înainte de deplasare..., care își fac treaba minunant. Un lucru n-am înțeles însă prea bine: de obicei cam toate persoanele ce au această problemă susțin că dacă sunt ele însele la volanul mașinii sau cel puțin pe locul din dreapta șoferului nu mai au acea stare de rău. Și-atunci vine întrebarea: oare nu-i cumva vreo legătură și cu psihicul?

Chiar dacă este menționat încă din vremea lui Darwin, sindromul răului de transport (cinetozele), nu a fost niciodată luat în serios și cercetat în profunzime. Potrivit fizioterapeutului Ramona Pavel, de la Bio Ortoclinic, răul de transport poate fi vindecat printr-un proces de reeducare vestibulară, total neinvaziv. 

Marius Mândroc, medic obstetrică-ginecologie, despre CEZARIANA

PARTEA a III-a

Din dorința de a scăpa de orele lungi și dureroase de travaliu, multe gravide aleg să nască prin cezariană, în ciuda cicatricilor inestetice, a recuperării mai dificile postoperator sau a comp

licațiilor ce pot apărea. Căci, deși fug de problemele ce pot apărea în timpul metodei clasice, multe femei ignoră faptul că și cezariana are complicații. Doctor Marius Mândroc, medic obstetrică ginecologie la Spitalul CF2 si la Clinica Anima Titan, din București, mi-a spus mai multe despre toate acestea.

„Întotdeauna a existat o indicație relativă sau absolută”

- La un moment dat se vorbea de o lege potrivit căreia gravidele nu mai au voie să facă această intervenție decât dacă prezintă într-adevăr risc, iar restul, care vor să se opereze la „cerere” să plătească. Ce se mai aude de asta?

Marius Mândroc, medic obstetrică-ginecologie, despre CEZARIANA

PARTEA a II-a

Din dorința de a scăpa de orele lungi și dureroase de travaliu, multe gravide aleg să nască prin cezariană, în ciuda cicatricilor inestetice, a recuperării mai dificile postoperator sau a complicațiilor ce pot apărea. Căci, deși fug de problemele ce pot apărea în timpul metodei clasice, multe femei ignoră faptul că și cezariana are complicații. Doctor Marius Mândroc, medic obstetrică ginecologie la Spitalul CF2 si la Clinica Anima Titan, din București, mi-a spus mai multe despre toate acestea.

 

„Femeile, speriate de timpul lung al travaliului”

- Mi-ați vorbit data trecută despre dezavantajele acestei intervenții. 

Totuși, sunt și avantaje ce merită amintite, altfel nu ar apela nici medicii, nici pacientele la tăietură, în locul nașterii pe cale naturală.

- Femeile optează pentru cezariană fiindcă sunt speriate de durerea şi timpul lung al travaliului (ce depășește uneori chiar şi 20 de ore ). E adevărat, întrucât sunt bărbat obstetrician, ci nu femeie, nu pot compara o durere viscerală sau somatică pe care corpul meu o poate suferi, la un moment dat în viaţă,cu durerea dată de o naştere. Totuși, studiile au dovedit (iar acest lucru este simțit de paciente pe pielea lor) că naşterea prin operaţie de cezariană scuteşte viitoarea mămică de durerea prvocată de travaliu, dar și de rupturile necontrolate de canal vaginal sau chiar controlate (prin tranşă de epiziotomie), de pierderile de urină la strănut/tuse/efort și, mai rău,de rupturile anale, de pierderi de materii fecal; apariţia de hemoroizi; coborârea organelor genitale ca urmare a rupturilor musculare/structurilor de rezistenţă survenite în timpul efortului de împingere din travaliu: vezica urinară (cistocel), uter (prolaps). Avantajele naşterii naturale sunt mult mai multe, însă întotdeauna medicul trebuie să aleagă împreună cu pacienta punând în balanță riscurile și beneficiile.

„E greu de verificat cicatricea uterină”

- În popor circulă tot felul de mituri: dacă prima oară ai născut prin cezariană, a doua oară nu poţi naşte natural, sau invers... E adevărat? Care sunt explicaţiile?

Marius Mândroc, medic obstetrică-ginecologie, despre CEZARIANA

PARTEA I

Din dorința de a scăpa de orele lungi și dureroase de travaliu, multe gravide aleg să nască prin cezariană, în ciuda cicatricilor inestetice, a recuperării mai dificile postoperator sau a comp

licațiilor ce pot apărea. Căci, deși fug de problemele ce pot apărea în timpul metodei clasice, multe femei ignoră faptul că și cezariana are complicații. Doctor Marius Mândroc, medic obstetrică ginecologie la Spitalul CF2, din București, mi-a spus mai multe despre toate acestea.

 „Durere postoperatorie de lungă durată”

-Domnule doctor, care sunt avantajele şi dezavantajele naşterii prin cezariană pentru mamă?

- Indiferent că nasc natural sau prin cezariană,multe femei rămân cu regretul că nu au ales varianta corectă, gândindu-se că poate ar fi suferit mai puțin dacă ar fi făcut invers.E adevărat că astăzi tindem spre creşterea numărului de operaţii cezariene. Însă fiind o intervenţie chirurgicală majoră,statistic vorbind,şi numărul complicaţiilor este în creştere. E vorba de probleme legate de anestezie, complicaţii infecţioase, hemoragice, embolii amniotice (din fericire rare), leziuni de intestin, vezică urinară sau ureter...

-Fătul are de suferit în vreun fel?

Doctor Marius Mandroc, despre cancerul de ovar

Cancerul de ovar reprezintă invadarea celulelor maligne şi extinderea ţesutului neoplazic de la ovar la celelalte organe în stadiile avansate de boală. În România, cancerul de ovar ocupă locul cinci după cel de sân, cancerul de col uterin, colorectal şi pulmonar, dar cu agresivitate redutabilă, ceea ce-l face una dintre principalele cauze de mortalitate dintre neoplaziile la femei.
Doctor Marius Mandroc (foto), medic specialist obstetrică-ginecologie la Spitalul CF 2 si Clinica Anima Titan mi-a explicat cum poate fi recunoscută şi diagnosticată boala în stadiu incipient, dar şi în ce constă tratamentul.

„Incidenţa maximă se află între 40 şi 65 de ani”- Care este vârsta la care cancerul ovarian e cel mai frecvent întâlnit?- Incidenţa maximă a cancerului de ovar se află între 40 şi 65 de ani, în special la femeile ajunse la menopauză, iar dintre teoriile declanşării procesului malign ar fi dereglările hormonale ce apar la această perioadă de vârstă.
- Ce-mi puteţi spune despre diagnosticarea acestuia?- Peste 70% din cancerele de ovar sunt diagnosticate tardiv, în stadiile III şi IV. Procentul supravieţuitoarelor peste cinci ani se situează la 35% pentru toate stadiile, dar, cu o depistare precoce şi un tratament agresiv, acestea pot trece cu mult peste această rată de supravieţuire. Ovarul reprezintă rodul unei mari varietăţi de procese maligne, peste 40 de forme diferite de cancer. Ovarul este format din trei tipuri de ţesut: ţesut epitelial germinal, ţesut stromal gonadal, ţesut mezenchinal. Peste 90% dintre neoplaziile ovarului sunt de tip epitelial, iar dintre acestea, cel mai frecvent este chistadenocarcinomul seros.
- Dintre cauze şi factorii de risc ce trebuie să menţionăm?- În etiologia cancerului de ovar sunt implicaţi mai mulţi factori favorizanţi şi de risc: vârsta, menstruaţia precoce, dismenoreea sau cicluri menstruale abundente, factori familiali, antecedente de cancer mamar, boli infecto-contagioase în copilărie, incidenţa crescută la persoanele cu grupă sangvină AII şi expunerea la talc, azbest. În plus, vârsta între 40 şi 65 de ani reprezintă unul dintre factorii de risc, din cauza stadiilor avansate de boală în care sunt diagnosticate pacientele aflate la menopauză. Mai poate fi vorba despre disfuncţii ovariene, dar şi despre instalarea tardivă a menopauzei, sterilitatea, nuliparitatea, prima sarcină la vârstă înaintată, mernarha precoce, terapia hormonală de substituţie sau sindromul ovarelor polichistice. Rol controversat şi în studiu în etiologia neoplasmului ovarian îl mai au: endometrioza, contracararea bolilor infecto-contagioase, dieta alimentară bogată în lactoză. Există şi câţiva factori protectori: multiparitatea, contracepţia orală, histerectomia cu anexectomia bilaterală, ovarectomia.

„Risc mai mare pentru femeile cu neoplasm mamar”

... pagina urmatoare ...

Doctori buni

Vasile Cerempei, medic primar urologie (I. C. Fundeni)
Marius Mandroc, specialist obstetrica ginecologie (Spital CF 2, clinica Anima Titan, etc.)
Laurentiu Luca, medic internist (Clinica Puls, Spital Fundeni)
Vasile Druta, medic primar ortopedie traumatologie (Coloana Medicala)
Valentina Uscatescu, medic primar, cercetator stiintific grad I, doctor in stiinte medicale LABORATORUL DE HEMOSTAZA SI FIBRINOLIZA (I. C. Fundeni)

Gheorghe Mencinicopschi:

„Sarea integrală marină, mai bună decât cea rafinată”

„Consumul excesiv de sare, zahăr sau grăsimi dăunează grav sănătăţii”! Ați tot auzit asta, nu? Ei bine, aflați că foarte mulţi medici recomandă pacienţilor regimuri total desodate, pentru a trata anumite boli. Pentru că nimic nu se compară însă cu „sarea-n bucate”, profesorul Gheorghe Mencinicopschi mi-a vorbit în urmă cu ceva vreme despre acest aliment atât de controversat, îndemnându-ne să nu renunţăm definitiv la el, dar să îl consumăm totuşi cu măsură.

Iată care este părerea profesorului:

Regimurile hiposodate provoacă tensiune

„Omul n-a consumat mereu sare extrafină, şi de aceea nu o recomand nici eu. Cea rafinată e, practic, clorură de sodiu, în timp ce sarea integrală marină e mult mai sănătoasă, deoarece pe lângă clor mai conţine şi alte zeci de mii de micro şi macroelemente, printre care şi magneziu, potasiu sau ion natural”, ne-a spus profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi. Potrivit acestuia, regimurile nu trebuie să fie complet desodate, deoarece sarea brută, nerafinată - pe care o recomandă, conţine unele elemente care nu trebuie să lipsească din alimentaţie, însă trebuie consumată în cantităţi mici. Dacă o excludeţi de tot din alimentaţie, pot apărea dereglări metabolice, iar la polul opus - dacă faceţi abuz, e bine să ştiţi că regimurile hiposodate provoacă tensiune.