Diabetul zaharat - problemă de sănătate publică prioritară!

Concluziile dezbaterii ce a avut loc la Palatul Parlamentului!

 Diabetul zaharat înregistrează o creştere epidemică a numărului de cazuri în România. Cum afecţiunea are implicaţii serioase din perspectiva suferinței persoanelor afectate asupra sistemului sanitar şi financiar, atât prin costurile aferente îngrijirii medicale, cât şi prin resursele necesare, se impun măsuri urgente de prevenţie şi control. Acestea sunt doar câteva dintre concluziile dezbaterii Diabetul zaharat – problemă de sănătate publică, desfăşurată marţi, 18 noiembrie 2014, la Palatul Parlamentului.

Evenimentul, organizat de Comisia pentru Sănătate Publică din Senatul României şi Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, a reunit importanţi diabetologi, experţi în politici de sănătate, reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, precum şi decidenţi politici. Cu toţii au analizat situaţia actuală a diabetului în România, evidenţiind aspectele prioritare care necesită intervenţie rapidă, precum şi posibilele soluţii pentru îmbunătăţirea sistemului de îngrijire a românilor cu diabet zaharat.

„Diabetul zaharat este una dintre cele mai importante provocări ale secolului XXI şi trebuie tratată ca o problemă de sănătate publică prioritară. Este o boală cronică netransmisibilă, incurabilă, în creștere şi costisitoare. Este principala cauză de orbire, de insuficienţă renală, atac vascular cerebral, infarct de miocard acut, neuropatie diabetică şi picior diabetic. Vorbim de complicaţii debilitante, care provoacă anual milioane de decese. Este momentul să acţionăm cu mai multă implicare decât până acum pentru a preveni diabetul şi pentru a controla mult mai bine boala, prevenind în acest fel complicaţiile asociate”, a declarat prof. univ. dr. Maria Moţa, preşedintele Societăţii Române de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice.

Reprezentanţii Comisiei pentru Sănătate Publică din Senatul României au fost de acord că sunt necesare măsuri urgente pentru reducerea cazurilor de diabet. „Cheltuielile statului în terapia persoanelor cu diabet vor deveni din ce în ce mai greu de suportat şi de aceea consider că intensificarea măsurilor de prevenţie trebuie să reprezinte principalul efort în lupta împotriva diabetului. Ştim că diabetul nu se vindecă, ştim că boala odată apărută progresează inexorabil și trebuie tratată toată viaţa. Mai ştim că afecţiunea duce la complicaţii mult mai grave şi mai costisitoare decât ea însăşi. Mai trebuie spus că specialiştii nu pot lupta singuri împotriva bolii şi că pot conta pe tot sprijinul nostru”, a declarat prof. univ. dr. Florian Popa, vicepreşedintele Comisiei pentru Sănătate Publică din Senatul României.

În opinia secretarului Comisiei pentru Sănătate Publică din Senatul României, prof. univ. dr. Florian Bodog, sunt necesare mai mult ca oricând politici de sănătate publică, pentru prevenirea şi controlul diabetului: „Cred că este important faptul că oamenii politici şi medicii şi-au dat mâna pentru a controla, pentru a aduce politici mai bune în acest domeniu. Mai cred că este foarte important să fac acest apel, apel pe care îl fac la fiecare întâlnire a noastră, de a genera politici de sănătate, de prevenţie, politici care să limiteze această boală şi alte boli cronice care sunt în legătură directă cu diabetul”.

 

Prezent la dezbatere, secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, prof. univ. dr. Dorel Săndesc, a punctat necesitatea abordării pluridisciplinare a diabetului în realizarea unui management cât mai eficient al acestei afecţiuni. „Abordarea diabetului nu poate fi decât o abordare multidisciplinară, un proiect în care trebuie implicaţi în primul rând specialiştii, administraţia, dar şi societatea. Trebuie să recunoaştem că în ultima vreme s-au făcut eforturi remarcabile în domeniul diabetului şi acestea se datorează în mare măsură profesioniştilor din domeniu. Cu toate acestea, situaţia este critică, iar acest lucru constituie un motiv în plus că trebuie să acţionăm”, a explicat prof. univ. dr. Dorel Săndesc, adăugând că „sunt foarte multe lucruri de făcut care necesită bani, dar că de asemenea se pot face multe lucruri importante fără o investiţie financiară considerabilă”.

O posibilă măsură pentru minimalizarea impactului diabetului şi reducerea sau întârzierea complicaţiilor asociate ar fi, în opinia prof. univ. dr. Vasile Cepoi, preşedintele Comisiei de Acreditare a Spitalelor, identificarea la timp a efectelor biologice determinate de factorii de risc: „Persoanele aflate la risc de a dezvolta diabet trebuie atent monitorizate, lucru ce la noi se face prea puţin. Astfel, medicul de familie, care trebuie implicat în această activitate, trebuie să cunoască expunerea la risc a pacienţilor săi şi să-i monitorizeze atent, pentru a identifica primele semne ale diabetului”.

Implicarea medicilor de familie în screeningul diabetului, în diagnosticarea precoce şi în monitorizarea afecţiunii, precum şi realizarea unor programe eficiente de prevenţie sunt măsuri esenţiale, consideră expertul în politici de sănătate, conf. univ. dr. Alexandru Rafila, consilier personal al ministrului Sănătăţii. În opinia sa, un prim pas în acest sens ar fi  „includerea în pachetul de bază al anumitor servicii medicale preventive care să fie reale şi decontabile”.

Necesitatea implementării unui program naţional de prevenţie a fost puntată şi de şeful Secţiei Clinice Diabet II, din cadrul Institutului Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „Prof. N. C. Paulescu” din Bucureşti, prof. univ. dr. Gabriela Radulian: „Pentru ca acest program să funcţioneze avem nevoie atat de sprijinul Ministerului Sănătăţii, cât şi al celorlalte ministere. Astfel, Ministerul Agriculturii ar putea promova o agricultură bazată pe culturi sănătoase, Ministerul Comerţului ar putea renunţa la reclamele care stimulează alimentaţia nesănătoasă, Ministerul Educaţiei Naţionale ar putea aloca ore de educaţie nutriţională, iar fondurile necesare derulării programului de prevenţie ar putea veni din accizele pe fumat, alcool, răcoritoare dulci etc”.

Aspecte majore care necesită măsuri urgente

Printre problemele majore ale sistemului românesc de îngrijire în diabetul zaharat specialiştii amintesc lipsa specialiştilor, numărul mic al dispozitivelor pentru managementul diabetului (pompe de insulină, bandelete de glicemie, senzori și aparate pentru monitorizarea continuă a glicemiei), educaţia deficitară a persoanelor cu diabet, Registrul naţional de diabet şi accesul precar la terapii moderne. Din cauza acestor indicatori, România ocupă locul 27 din 30 de ţări europene, la capitolele prevenţie şi tratament în diabetul zaharat, potrivit Indexului European de Diabet, dat publicităţii în septembrie 2014.

 

„Indexul ne-a confirmat ceea ce noi ştiam deja, şi anume că stăm foarte rău la aceste instrumente extrem de importante pentru controlul optim glicemic și pentru calitatea vieții persoanelor cu diabet. Conform ghidurilor, controlul glicemic nu poate fi atins în lipsa automonitorizării glicemice. Aceasta crește calitatea vieții, sporeşte eficienţa tratamentului și scade foarte mult riscul instalării complicaţiilor. De asemenea, implicarea pacientului în managementul afecţiunii sale are şi un impact economic extraordinar”, a precizat conf. univ. dr. Gabriela Roman, preşedintele Asociaţiei Române pentru Studiul Obezităţii.

În ciuda faptului că educaţia persoanelor cu diabet este esenţială în atingerea controlului glicemic, ea nu este recunoscută în România ca serviciu medical.

„Atât pacienţii, cât şi familiile lor trebuie educaţi şi informaţi cu privire la paşii care trebuie urmaţi pentru a-şi ţine sub control boala. Educaţia terapeutică ajută pacientul să-şi înţeleagă şi să-şi gestioneze boala. De asemenea, îmbunătăţeşte aderenţa la tratament. Iată de ce educaţia terapeutică trebuie să fie adecvat finanţată şi, prin urmare, inclusă pe lista de servicii de sănătate conexe actului medical și decontate de CNAS”, a explicat şef lucr. dr. Cornelia Bala, preşedintele Asociaţiei Române de Educaţie în Diabet (ARED).

Educaţia pacientului poate fi unul dintre pilonii principali în reducerea sau întârzierea instalării complicaţiilor asociate şi care anual sunt responsabile de moartea a aproximativ cinci milioane de oameni. „Oamenii se tem de infarct şi uită să acorde atenţia cuvenită diabetului zaharat. Ei trebuie să ştie, însă, că temându-se de diabet pot ţine la distanţă atât infarctul de miocard acut, cât şi insuficienţa renală, amputaţiile de membre inferioare sau pierderea vederii. Astfel, oamenii trebuie educaţi să-şi ţină sub control boala deoarece în acest fel pot evita complicaţiile asociate”, a declarat prof. univ. dr. Doina Catrinoiu, şeful Centrului de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice Constanţa.

            În ceea ce priveşte numărul diabetologilor români, în prezent, există 571 de medici specialişti şi 350 de medici rezidenţi în Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice. „Teoretic, numărul diabetologilor ar trebui să fie suficient, însă în realitate profesează aproximativ 440 de diabetologi. Asta pentru că cei 350 de medici rezidenţi sunt încă în perioada de formare, aproximativ 100 de medici sunt în a doua specialitate şi nu sunt implicaţi efectiv în tratamentul și monitorizarea persoanelor cu diabet, iar circa 5% profesează în străinătate. Totodată, distribuţia medicilor diabetologi în ţară nu este proporţională cu numărul de persoane cu diabet din zonele respective. Sunt judeţe în care prevalenţa diabetului este ridicată şi în care există între unul şi patru diabetologi”, a declarat conf. univ. dr. Cristian Guja, manager interimar al Institutului Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „Prof. N. C. Paulescu” din Bucureşti.

            Deşi fondurile alocate din bugetul sănătăţii diabetului zaharat sunt undeva la 11%, nu sunt suficiente.  „Ca şi procent stăm bine, având în vedere că media europeană depăşeşte cu puţin 11%. Problema este că banii alocați sănătăţii sunt puțini. Deşi în ultimii ani bugetul alocat diabetului a crescut, el nu este încă optim. Aşa se explică problemele cu care se confruntă românii cu diabet, cum ar fi accesul deficitar la dispozitivele medicale sau lipsa bandeletelor de testare a glicemiei în cazul persoanelor cu diabet non-insulinotratat, a explicat prof. univ. dr. Maria Moţa.

Statisticile furnizate de Societatea de Neuropatie Diabetică – Neurodiab au aratat că mai puţin de jumătate din pacienţii cu diabet zaharat îşi controlează anual picioarele. Asta în condiţiile în care persoanele cu diabet zaharat prezintă un risc de amputaţii de peste 25 de ori mai mare decât populaţia generală.

„În România sunt efectuate în fiecare zi 62 de amputaţii din cauza complicaţiilor diabetului zaharat. Costul unei amputaţii depăşeşte 1000 de euro, deci pe zi costurile amputaţiilor depăşesc 62.000 de euro. Ar fi mult mai simplu pentru sistemul de sănătate românesc să investească aceşti bani în pregătirea podiatrilor. Literatura de specialitate arată că atunci când echipa de îngrijire a persoanelor cu neuropatie diabetică include şi un podiatru, riscul amputaţiilor este redus cu până la 85%”, a declarat conf. univ. dr. Ioan Andrei Vereşiu, şeful Centrului Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice Cluj-Napoca.

Şi în opinia prof. univ. dr. Maria Moţa este nevoie ca medicul de familie, care cunoaşte fiecare pacient și condițiile reale ale acestuia de a respecta recomandările medicale, să se implice în cunoşținţă de cauză în educaţia, tratamentul si monitorizarea pacientului, dar și în depistarea activă a diabetului zaharat, inclusiv gestaţional.

Una dintre cele mai importante măsuri care ar trebui implementate cât mai curând ar fi realizarea Registrului Naţional de Diabet. Din punct de vedere legislativ, există un ordin pe site-ul Ministerului Sănătăţii privind înfiinţarea acestui registru, însă practic el nu este funcţional, a relatat prof. univ. dr. Amorin Remus Popa, şeful Centrului Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice Oradea.

„Avem nevoie de acest registru pentru a colecta date despre indicatorii de calitate şi, astfel, vom şti cum funcţionează sistemul. Bineînţeles, datele trebuie monitorizate pentru a şti încotro trebuie direcţionat bugetul şi care sunt sumele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor”, a explicat prof. univ. dr. Maria Moţa.

În ceea ce priveşte tratamentul diabetului zaharat, specialiştii au explicat că românii diagnosticaţi cu această afecţiune beneficiază gratuit de toate clasele terapeutice, prin Programul Naţional de Diabet Zaharat. Cu toate acestea, şi în acest domeniu pot fi aduse îmbunătăţiri, a declarat prof. univ. dr. Mariana Graur, şeful Centrului Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice Iaşi.

 De asemenea, prof. univ. dr. Romulus Timar, şeful Centrului de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice Timişoara a precizat: „Aşteptăm ca pacienţii noştri să beneficieze de molecule noi, inovatoare, care în prezent se află pe lista medicamentelor compensate ce urmează să intre în vigoare. De asemenea, trebuie să intensificăm prescrierea medicamentelor ieftine, dar extrem de eficiente”.

Aproximativ două milioane de români trăiesc cu diabet zaharat, iar aproape jumătate dintre aceştia nu sunt luaţi în evidenţele medicilor diabetologi, arată rezultatele studiului epidemiologic

 

PREDATORR, publicate anul acesta. Potrivit specialiştilor, este nevoie de măsuri clare şi concrete pentru a controla epidemia de diabet, pentru a reduce complicaţiile severe asociate, dar şi pentru a stopa discriminarea persoanelor cu diabet.

       „Foarte mulţi pacienți nu se înregistrează la medicul specialist, de teama discriminarii, a pierderii locului de muncă şi a poziţiei lor sociale; o parte importantă dintre ei nu urmează tratament si nu putem să nu ne întrebăm dacă își cumpără tratamentul şi dacă îşi ţin sub control diabetul. Cel mai probabil din rândul lor vor fi recrutati pacienţii cu complicaţii cronice ireversibile în viitorul apropiat”, a conchis prof. univ. dr. Maria Moţa.

Societatea Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice a fost reprezentată la dezbaterea Diabetul zaharat – problemă de sănătate publică de prof. univ. dr. Maria Moţa şi de importanţi diabetologi din ţară, precum: conf. univ. dr. Ioan Andrei Vereşiu (Cluj-Napoca), conf. univ. dr. Cristian Serafinceanu (Bucureşti), prof. univ. dr. Romulus Timar (Timişoara), prof. univ. dr. Mariana Graur (Iaşi), prof. univ. dr. Doina Catrinoiu (Constanţa), prof. univ. dr. Amorin Popa (Oradea), prof. univ. dr. Gabriela Radulian (Bucureşti), conf. univ. dr. Cristian Guja (Bucureşti), conf. univ. dr. Gabriela Roman (Cluj-Napoca), conf. univ. dr. Magdalena Moroşanu (Galaţi), conf. univ. dr. Bogdan Mihai (Iaşi), şef lucr. dr. Cornelia Bala (Cluj-Napoca) şi dr. Gabriela Creţeanu (Suceava).

„World AIDS Day” sau cum sa constientizezi riscul infectiei cu HIV

Societatea Studenților în Medicină din București, asociație independentă, non-guvernamentală, non-profit, în colaborare cu Societatea Studenților în Farmacie din București, organizează în data de 29 noiembrie 2014, între orele 11.00 și 14.00, în Parcul Unirii, în cadrul proiectului „World AIDS Day” (Departamentul pentru Sănătatea Reproducerii Inclusiv HIV/SIDA) o manifestație cu ocazia Zilei Mondiale de Luptă împotriva HIV/SIDA. 
Evenimentul își propune creșterea gradului de conștientizare, în special în rândul populației tinere, a riscului de infecție cu HIV, dar și de manifestare a solidarității față de persoanele deja infectate.
De ce? Pentru că virusul nu face discriminări, pentru că oricare dintre noi poate fi expus infectării și pentru că nu suntem diferiți, diferența o facem noi. 
Desfășurarea campaniei va fi posibilă mulțumită celor aproximativ 200 de voluntari activi și se va concretiza prin realizarea unui lanț uman sub forma unei fundițe roșii de mari dimensiuni în centrul Bucureștiului (1000m2), urmând ca ulterior, echipele să distribuie broșuri și materiale promoționale în zonele pietonale intens circulate ale capitalei (stații de metrou, parcuri, zona Unirii și a Universității) în scopul creșterii numărului de persoane informate și educate în legătură cu infecția HIV/SIDA, a numărului de persoane, în special din grupele de risc, care solicită efectuarea unui test de depistare a infectării cu HIV și per total, contribuția la creșterea nivelului de educație sexuală și la profilaxia ITS-urilor. 
Statistici:
În România trăiesc în prezent, peste 12.200 de persoane infectate HIV, numărul lor fiind într-o continuă creștere din cauza apariției consumatorilor de droguri injectabile; în ultimul an, în țara noastră au fost înregistrate 797 de cazuri noi. (sursa: Institutul Național de Boli Infecțioase, Compartimentul de Monitorizare și Control a infecției HIV/SIDA).

Îngerul păzitor nu te apără de SIDA! 

Informează-te! 

Protejează-te!

Totul despre HSG

Am citit foarte multe comentarii pe internet despre testul HSG (histerosalpingografie), care inseamna radiografia uterului si trompelor, si in majoritatea comentariilor persoanele care s-au supus probei s-au plans de durere. Ei bine, da, HSG este dureros, foarte dureros, dar trebuie facut.

Aceasta investigatie va poate arata daca trompele (tubele) uterine sunt permeabile, in caz ca va doriti sa ramaneti insarcinata, si daca uterul are aspect normal, daca nu cumva exista formatiuni suspecte la nivelul acestuia.

Ce variante ar fi pentru a fenta durerea?
- Laparoscopie - care se face cu anestezie generala. In timpul interventiei se vizioneaza aspectul exterior al uterului/ovarelor/trompelor, dar se poate verifica si permeabilitatea tubelor/trompelor uterine. Avantajul: nu simtiti durere pe moment. Dezavantaj: post-operator veti avea dureri si crampe abdominale, in umar, etc, multe cauzate de anestezic. In plus, interventia este si mai scumpa, daca va decideti sa o faceti intr-o clinica privata, spre exemplu! Desi durerile/crampele post-operator sunt incomparabil mai mici cu cele date de HSG, personal as inclina totusi spre HSG, fiindca acolo disconfortul, desi maxim, dureaza circa 10 minute.
- Histeroscopie -  vizualizarea uterului, pe interior. Avantaj: se face tot cu anestezie generala, sau locala, deci pe moment nu simtiti durere! Dezavantaj: crampe/dureri post-operator, cauzate de anestezic. Nu sunt vizualizate si trompele, ci doar uterul!
Ordinea investigatiilor ar fi: HSG, Histeroscopie/Laparoscopie, etc. Si ar fi bine sa fie respectata!

Inainte de HSG:
- Inainte de HSG , medicul va va da sa faceti o lista cu analize. E important sa respectati aceasta cerinta, intrucat daca aveti anumite infectii, in timpul interventiei acestea pot naviga dinspre vagin spre uter, trompe si asa mai departe, si apoi sa apara complicatii!

Investigatia HSG, pas cu pas!
1. Consult ginecologic pre-investigatie. Vi se face dupa ce va internati!
2. Mergeti in sala de radiologie, va dezbracati doar pe jumatate si va asezati pe masa. Medicul va introduce prin vagin, in colul uterin, un specul, apoi cu ajutorul unei seringi speciale va introduce substanta de contrast pe baza de iod. Acesta este «momentul» dureros, iar disconfortul tine cam 3-5 minute, care vi se pot parea o secunda sau o eternitate. Depinde cat de ridicat este gradul de suportabilitate a durerii in cazul vostru.
Imediat se fac radiografiile: 2-3-4, depinde de ce vede medicul la fata locului, apoi va ridicati si sunteti libera/e sa asteptati rezultatul. Durerea se diminueaza ca la o simpla menstruatie, iar pana spre seara veti uita ca ati facut analiza.

Foarte important:
Dupa HSG, timp de 2 zile nu aveti voie sa:
- faceti baie in cada, 
- aveti raport sexual,
- faceti irigatii vaginale.
Nerespectarea acestor sfaturi poate conduce la infectii, complicatii. De asemenea, nu uitati sa anuntati medicul daca apare sangerare dupa HSG! In mod normal, aceasta tine doar cateva minute dupa interventie, si in multe cazuri arata mai degraba a secretie rozalie. 

Si, ca sa va faceti o idee si mai clara, la adresa de mai jos gasiti un filmulet care va poate ajuta:

https://www.youtube.com/watch?v=y1m1phIvAKY

Cum măsurăm corect pulsul

Uneori, semnalul electric din inimă poate să circule prost și să determine o bătaie neobișnuită, fie prea tare, fie prea lent sau neregulat. Acest lucru se numește aritmie sau tulburare de ritm. 

Persoanele cu aritmie se pot simți obosite, cu răsuflarea tăiată, cu capul greu, pot leșina, sau în unele cazuri pot simți dureri în piept. 

Aceste senzații nu sunt deloc plăcute, dar dacă vă veți adresa medicului veți găsi soluția cea mai potrivită.

Ce este pulsul?

Pulsul este bătaia, frecvența sau ritmul inimii. Locul în care acesta se simte cel mai ușor este la încheietura mâinii, imediat deasupra degetului mare. Pulsul se poate simți și în alte regiuni ale corpului, cum sunt încheietura cotului, încheietura inghinală sau în spatele genunchiului.

De ce și când să vă verificați pulsul? 

Ei bine, este important să vă cunoașteți pulsul pentru că acesta poate indica tulburări ale frecvenței sau ritmului inimii. Este bine să încercați să vă luați pulsul în diferite momente ale zilei (înainte și după diverse activități). Frecvența pulsului se modifică pe parcursul unei zile în funcție de activitățile pe care le efectuați. Acest fenomen este normal. Însă pentru a afla pulsul dumnevoastră de referință este indicat să îl măsurați dimineața, imediat la trezire, sau seara, înainte de culcare, când sunteți relaxați că ziua obositoare a trecut.

Limita normală, între 60 și 100 bătăi pe minut

Pulsul normal variază între 60 și 100 de bătăi pe minut. Există, totuși, condiții în care pulsul poate fi mai rapid sau mai lent. Acestea pot fi determinate de vârstă, medicamente, cafeină, gradul de antrenament fizic, orice boală – incluzând boli de inimă, stres, anxietate. Trebuie să vă adresați medicului în următoarele situații: dacă pulsul se accelerează/este prea lent ocazional sau permanent și nu vă simțiți bine sau dacă pulsul este neregulat, și cu toate acestea vă simțiți bine. Însă cum fiecare persoană este diferită, este greu să se traseze o regulă strictă. 

Neregularitatea pulsului este greu de evaluat, deoarece chiar și pulsul normal este puțin neregulat, modificându-se odată cu fazele respirației. Numeroase persoane au pulsul mai mare de 100 de bătăi pe minut sau mai mic de 60 de bătăi pe minut. Însă nu e bine ca limitele să fie mult depășite. Astfel, dacă ajungeți la 120 de bătăi/minut sau la mai puțin de 40 trebuie să vă adresați de urgență medicului.

E bine să stați așezați pe un scaun

Cu ocazia conferinței de presă organizată de Asociața Pacienților cu Aritmii, pe tema: „Fibrilația atrială, cauză majoră de accident vascular cerebral”, specialiștii au oferit pacienților câteva sfaturi referitor la măsurarea corectă a pulsului. Astfel, iată care sunt pașii ce trebuie urmați în acest scop.

1 În primul rând, faceți rost de un ceas, apoi stați cinci minute pe scaun înainte de a vă măsura pulsul la încheietura mâinii. Însă nu uitați că orice stimulente consumate înainte (de genul cafeinei, nicotinei) vor influența rezultatul, așa că e bine să vă abțineți de la consumul acestora cu câteva ore înainte de efectuarea măsurătorilor.

2 Dacă ați respectat aceste reguli, puteți trece la pasul doi. Pregătiți ceasul și așezați palma stângă sau dreaptă în sus, cu cotul ușor îndoit.

3 Următorul pas: amplasați degetele arătător și mijlociu ale celeilalte mâini la baza degetului mare de la mâna la care se face măsurătoarea. Degetele trebuie să se găsească între osul de la marginea încheieturii și tendonul care merge spre degetul mare. S-ar putea să fie nevoie să mișcați puțin degetele până să simțiți pulsul, dar la fel de important este că pielea nu trebuie doar atinsă, dar nici apăsată foarte tare.

4 Pentru a vă fi mai ușor, numărați bătăile timp de 30 de secunde, apoi înmulțiți cu doi, pentru a afla câte bătăi aveți pe minut. Iar dacă ritmul inimii este neregulat, faceți un efort și numărați până la un minut.

„Sănătatea/viața e a pacientului, nu a medicului”

Exercițiul măsurării pulsului poate fi făcut de oricine, oriunde. Toată lumea trebuie să știe să-și monitorizeze starea de sănătate, și să se adreseze medicului imediat ce observă că ceva este în neregulă. „Nu uitați că deciziile vă aparțin. În măsura în care un pacient, din nefericire, nimerește într-o conjunctură medicală nefavorabilă (în sensul că medicul poate e prea obosit să se gândească la cea mai bună variantă sau poate nu e la curent cu ultimele noutăți) sănătatea e a lui, și viața e tot a lui. Deci dacă nu mai cere o părere atunci când nu e convins că lucrurile stau bine, dacă nu ia măsuri să afle diagnosticul corect și apoi să urmeze tratamentul corespunzător cu consecvență doar el are de suferit”, a declarat doctor Anca Dan, medic primar cardiologie la Spitalul Clinic Colentina.

Ai cameră video acasă? Poți fi văzut de tot internetul...

Ați instalat camere video acasă de teama hoților? Aveți grijă, fiindcă s-ar putea să fiți chiar voi cei sur«prinși», în diverse ipostate, în dormitor sau oriunde le-ați mai montat. Și, ca să fie totul și mai interesant, vă veți trezi apoi că sunteți protagonistul unui film postat pe internet.

Acest lucru li s-a întâmplat deja la sute de români, dar și occidentalilor. Motivul? Hackerul care a postat imaginile/filmările pe internet susține că vrea să atragă atenția cu privire la înlocuirea parolei inițiale, cea cu care vine sistemul atunci când este montat.

La fel cum cartela telefonică vine cu un cod PIN, de obicei universal, 1234, la fel se întâmplă și cu această aparatură. Și deși oamenii sunt instruiți să schimbe parolele, ignoră acest sfat, și apoi se trezesc că imaginile făcute la ei în casă devin... publice. Oricare ar fi justificarea hackerului, mi se pare o lecție destul de dură, mai ales că la mijloc am înțeles că sunt prinși și copii. Fiindcă mulți părinți montează camere pentru a-și supraveghea odorul cât timp sunt plecați la serviciu! Așadar, aveți grijă cu tehnologia! Eu rămân la părerea mea: ce e mult... e bun, dar și strică!

p.s. Chiar cu câteva zile înainte de a avea confirmarea articolului de mai jos, o colegă îmi spunea că cineva i-a «spart» contul de Yahoo și pe cel de Facebook, iar când a reușit, într-un final, să-și recupereze parolele, a văzut că primise pe mail imagini cu ea, surprinse în propria casă, făcute cu camera de la laptop! Așadar, aviz amatorilor! Nu lăsați niciodată camera pornită. Nu se știe cine vă supraveghează!

Articolul inițial:

http://stirileprotv.ro/ilikeit/smart-things/un-hacker-din-rusia-a-expus-imagini-din-mii-de-locuinte-din-intreaga-lume-pe-internet-sute-de-romani-au-fost-afectati.html

ORA DE... educație rutieră

3 din 4 elevi nu știu cum trebuie să circule pietonii în orașe

        Trei din patru elevi de clasa a III-a nu știu cum trebuie să circule corect pietonii în orașe, aproximativ 35% dintre aceștia nu știu cum pot recunoaște un polițist, iar peste 37% nu știu când trebuie să se adreseze organelor de poliție. Acestea sunt principalele concluzii ale studiului coordonat de psihologii Nicoleta Burlacu și Ana Irina Ionescu, de la Asociația “Împreună Pas cu Pas”, studiu care face parte din proiectul educațional “Ora de Educație Rutieră”.

        Același sondaj arată că peste 95% dintre copiii chestionați recunosc care este semnul de circulație care te anunță că poți traversa pe trecerea de pietoni, aproape 70% știu care sunt cele două culori pentru semaforul destinat pietonilor, iar 81,6% cunosc semnificația termenului de “pieton”. Mai mult decât atât, 3 din 4 elevi știu care sunt locurile în care se pot juca în siguranță,  însă aproape 50% dintre aceștia nu știu la ce culoare a semaforului autovehiculele trebuie să aștepte.

Proiectul „Ora de Educație Rutieră” este inițiat de Asociația Profesională a Polițiștilor Locali “A.I. Cuza” și Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 în parteneriat cu Asociația “Împreună Pas cu Pas” și Asociația “Inovart”, cu sprijinul Primăriei Sectorului 3 și al Inspectoratului Școlar al Municipiului București, în perioada 10 noiembrie – 5 decembrie 2014, în 12 școli din sectorul 3 al Capitalei. Proiectul, la care participă 1.100 de elevi, are menirea de a-i ajuta pe copii să-și însușească regulile de circulație corect și să le respecte, în contextul în care țara noastră a înregistrat a doua cea mai mare rată a deceselor din cauza accidentelor rutiere din Uniunea Europeană. Organizatorii vor realiza un al doilea studiu pe același eșantion, după ce elevii vor parcurge cursul, pentru a calcula impactul real pe care l-a avut proiectul educațional asupra acestora. Pe tot parcursul proiectului vor fi împărțite în trafic 15.000 de fluturași informativi, având drept scop conștientizarea șoferilor, iar “Ora de Educație Rutieră” va fi extinsă pe viitor în mai multe școli din România.

„În urma studiului am reliefat câteva concluzii îngrijorătoare: chiar dacă majoritatea elevilor recunosc semnele de circulație – mai ales cele care le sunt direct adresate – peste 75% dintre ei nu știu cum trebuie să circule pietonii în orașe. Scopul proiectului este să le oferim copiilor o educație rutieră corespunzătoare și să contribuim la reducerea numărului de accidente în care sunt implicați, în genere, pietonii. Ne dorim foarte mult să extindem proiectul educațional în mai multe școli din România, iar grupul nostru inițial de 1.100 de elevi să se extindă la peste 30.000 de elevi în viitorul apropiat”, declară psihologul Nicoleta Burlacu, președintele Asociației “Împreună Pas cu Pas”, coordonatorul studiului.

Chestionarul a fost aplicat elevilor de clasa a-III-a, în perioada 10-21 noiembrie 2014,  totalizând un număr de 386 elevi din 7 școli din Sectorul 3, fiind un studiu parțial, care are drept scop verificarea cunoștințelor acestor elevi cu privire la recunoașterea semnelor de circulație, utilitatea și rolul lor, precum și rolul unui polițist în raport cu pietonii. Dificultatea chestionarului este medie, conținând un număr de 10 întrebări, o parte fiind întrebări de tip grilă și o parte cu răspuns deschis. La finalul proiectului, specialiștii vor rezultate cantitative, calitative și comparative. Rezultatele obținute până în acest moment sunt cantitative, fără a putea fi folosite în alt scop decât informativ.

Website-ul proiectului este www.oradeeducatierutiera.ro.

Nu confunda bătrâneţea cu BPOC, boala de plămâni!

Bărbat, trecut de 40 de ani, fumător, tuşeşte, mai ales dimineaţa, deseori are senzaţia bruscă de lipsă de aer, şuieră şi gâfâie la efort – acesta este profilul pacientului cu BPOC. În România sunt foarte mulţi pacienţi nediagnosticati. Mulţi oameni nu îşi dau seama cât de gravă e boala aceasta, deşi în clasamentul OMS BPOC apare ca fiind a patra cauză de mortalitate la nivel mondial. Cel mai adesea, oamenii pun simptomele BPOC pe seama bătrâneţii.

BPOC (bronhopneumopatie obstructivă cronică) este o boală de plămâni care cauzează anual moartea a 3 milioane de oameni1 la nivel mondial, şi aproape jumătate dintre pacienţi nu ştiu că au boală. În România, aproximativ un milion de oameni suferă de BPOC. Simptomele timpurii ale bolii nu sunt recunoscute, mai ales din cauza faptului că tusea, senzaţia de sufocare, oboseală par a fi consecinţe fireşti ale fumatului sau înaintării în vârstă.

“Diagnosticarea la timp este obiectivul campaniei Tu ştii câţi ani au plămânii tăi?, aflată deja la a şasea ediţie” spune prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie. “Şi în acest an facem testări gratuite şi îi îndemnăm pe toţi românii care fumează, tuşesc şi nu rezistă la efort să caute pe www.desprebpoc.ro lista cabinetelor medicale unde se pot face spirometrii gratuite” continuă Mihălţan.
Campania de testări gratuite a început în octombrie în 18 judeţe din ţară şi ţine până la sfârşitul anului. Testările se fac pe baza de programare telefonică, iar lista completă a cabinetelor medicale disponibile este pe www.desprebpoc.ro.

În luna octombrie, au fost testate 1920 persoane, iar 540 au fost depistate cu BPOC.
Cei mai solicitaţi medici au fost cei din judeţele Dolj şi Suceava.

De asemenea, în weekendul 15-16 noiembrie, bucureştenii sunt invitaţi să se testeze la un cort special amenajat în Parcul Tineretului, la intrarea Şincai, în intervalul 10.00-19.00.

Testarea pentru depistarea BPOC se numeşte spirometrie, nu doare, durează câteva minute şi măsoară cantitatea de aer inspirată şi expirată de o persoană, precum şi timpul necesar inspiraţiei şi expiratiei.