Cu ce trece greața angajatului?

Cine nu a căutat pe internet remedii despre mahmureală, amețeală, stare de leșin sau greață?! Așa-i că vi s-a întâmplat...?  Dar câți au găsit remediul eficient pentru greața angajatului?

În ultimii ani am asistat cu groază, furie și de multe ori neputință la discuții de genul:
„nu-mi găsesc de lucru de 2 ani, de 3 ani sau de 5 luni“;
„am aplicat la mai multe job-uri, dar nu mă contactează nimeni“ sau... de cealaltă parte a baricadei:
„nu contează cât stăm peste program - bine că avem un loc de muncă“,
„nu contează că șeful ne mută contractele de pe o firmă pe alta (și noi suferim ca fraierii că nu putem să ne mai luăm credit de la bancă, etc), bine că nu ne dă afară“,
„nu contează că vin la serviciu pe 1 mai/1 decembrie/15 august/în weekend-uri etc fără să primesc bani în plus sau zile libere în schimb - bine că am unde să vin“,
„nu contează că muncesc triplu față de anii trecuți, când eram de trei ori mai mulți în firmă“,
„nu contează că nu am contract de muncă, atât timp cât îmi iau banii la timp...“ e Bine, Bine, Bine..., deci se pare c-a avut dreptate Băsescu.
Dar, oameni buni, tocmai din cauza asta nu evoluăm. Cum să ne așteptăm la ceva mai bun când nimeni nu ia nicio măsură? Din păcate, mulți români s-au obișnuit să aștepte pomana angajatorilor. O primesc cu greață, o greață atât de mare încât nu ar trece nici cu câteva prime barosane, poate doar cu câteva reclamații la ITM. Dar, între noi fie vorba, parcă nici boșii ăi mici nu se mai tem așa tare de stimabilii burtoși, darămite ăi mari, care se cred mult mai bazați. Până la urmă, în ziua de azi oricine are un număr de telefon acolo, în agendă, unde să sune în caz de necaz, și așa trăiește toată lumea. Unii mai bine decât alții, cei drept, și din păcate nu fiecare după cum își așterne, ci mai degrabă după cum le joacă unii care-au avut stea norocoasă.
Dar, cum cu o floare nu se face primăvară, degeaba îmi plantez eu ghiocei în ghiveci și strig în stânga și în dreapta că se poate și altfel, dacă toată lumea e dispusă să lase florile să moară.
Și-apoi, cum să mai privești în ochi un copil și să-i spui: „Tinere, învață! Uite, dacă iei numai note mari și ești ascultător, ajungi așa ca mine, un supus care pleacă de acasă dimineața devreme și se întoarce seara târziu, cu toate frustrările posibile, vei deveni cineva care ascultă de unul ca elevul din ultima bancă, care n-a învățat niciodată, a chiulit și le răspundea tuturor profesorilor, dar a avut ta-su bani să-i dea să-și deschidă o afacere, și să te frece pe tine, ăla de l-a lăsat toată viața să copieze după el!“ 
Tare trist...