Prima lectie de inot

Teama de apa a fost intotdeauna mai mare decat dorinta de a invata sa inot. Asa se face ca am ajuns la o respectabila varsta si ma duc in continuare la fundul bazinului, ca bolovanul, daca nu am la indemana pluta sau nu sunt prinsa cu centura in jurul taliei.
Fiindca inotul este un remediu eficient pentru problemele de spate, mi-am luat inima in dinti si am facut un research legat de bazinele de inot din Bucuresti. A iesit castigator cel de la Carol Davila, asa ca m-am interesat de un abonament cu instructor (550 lei instructor pentru 1-2 persoane si 250 lei pentru circa 5 persoane) si m-am pornit spre bazin. Vestiar curat, apa calda in bazin si curata (sa ma credeti pe cuvant, fiindca am luat cateva guri bune, deci stiu despre ce vorbesc), doar ca putin cam adanca pentru nasul meu (2 metri).
M-am lasat cu greu convinsa sa intru, cand am auzit ca imi trece cu 30 de centimetri pe deasupra capului, dar instructorul mi-a explicat ca daca nu exista incredere intre noi nu voi invata niciodata sa inot. Acest cuvant, niciodata, nu ma facea sa ma gandesc decat la banii pe care deja ii platisem si la frustrarea pe care as simti-o daca nici macar cu instructor nu as invata sa-mi inving teama de apa.

Cea mai grea incercare la care am fost supusa a fost sa expir sub apa. Mi-a fost atat de frica de acest moment, ca simteam cum imi creste tensiunea cu fiecare gura de aer pe care o iau (deasupra bazinului) si o expir in apa, pe nas... Cam asta este tehnica, si mi-a iesit (tinandu-ma de balustrada bazinului, ca pe culoar inca nu reusesc sa fac asta) dupa fooarte multe incercari. Oricum, n-am reusit sa bag complet capul in apa decat a doua sedinta (in prima sedinta am inceput cu bagarea fetei in apa).
Daca ar fi sa evaluez felul in care "inot", n-as zice ca am facut mari progrese, fiindca tot imi e frica de apa daca ma desprind de balustrade sau funia cu bile. Insa daca stau sa ma gandesc ca inainte de a ajunge la bazin nu aveam curaj sa bag capul nici macar in cada plina cu apa, atunci cred ca pasii sunt mici, dar siguri.
Pana la urma, cu totii stim sa inotam, diferenta consta in faptul ca unii au incredere in ei si nu se tem, iar ceilalti pun frica inainte, se panicheaza si ajung la fund, ca mine.

Si-atunci, solutia ar fi sa ne invingem teama!
Usor de spus, greu de facut...