Bun venit pe lume!

Astazi este o zi speciala. Pluteste in aer emotia aniversarii, emotia unei noi vieti si a destinelor schimbate. Nu stiu cum sunt aliniate astrele, dar sigur e ceva in aer. Pe langa cei 2 apropiati ai familiei care isi serbeaza ziua de nastere, azi se strecoara in lume si fetita unor prieteni dragi noua. Asa cum bine spune mama: La anul pe 15 noiembrie va fi aglomeratie de petreceri... Pentru voi nu-i nimic deosebit in asta, si va intrebati probabil de ce sa continuati sa cititi postarea. Pentru mine, insa, este o zi speciala. E momentul adevarului, daca pot spune asa, acel adevar care ma roade uneori si pe care inca nu il pot testa pe mine. Si oricum nu cred ca as putea, fiindca as deveni cu siguranta subiectiva.

Vi s-a intamplat vreodata sa criticati pe cineva din jur ca isi creste copilul intr-un fel sau altul?! Mie da. Dar, asa cum spune Sfanta Scriptura, apoi ma caiesc ca nu mi-am vazut de gradina mea. Pana la urma, fiecare face ce considera ca e mai bine pentru el. Ei, tocmai asta e problema. Oare este mai bine asa cum procedam la un moment dat?
Am multe cunostinte care s-au schimbat enorm dupa ce au adus pe lume un copil sau prietene care actioneaza intr-un anumit fel desi stiu ca nu este cea mai potrivita cale.
De altfel, analizând comportamentul lor, multi tineri amana momentul in care sa devina parinti tocmai din teama de a nu gresi in cresterea copilului, din teama de a-si schimba viata radical peste noapte, din teama de a schimba ceva cunoscut cu ceva... complet nou. Cred ca undeva, in adâncul sufletului, cu totii ne gândim la asta. Am impresia ca, in ciuda ritmului alert in care traim, am devenit comozi in obiceiurile noastre de zi cu zi, iar cu cat inaintam in varsta, cu atat e mai greu sa ne schimbam. De aceea imi spun uneori ca poate era mai bine daca as fi avut un copil când eram mult mai tanara, inconstienta si mai putin responsabila. Pe zi ce trece am impresia ca experienta vietii naste frici si inghite si gramul de rabdare care ne-a mai ramas. Iar pentru a creste un copil e nevoie de multa rabdare.
Copiii vin pe lume atunci cand vor ei si isi aleg parintii in functie de lectia de viata pe care o au de invatat. Sunt o binecuvantare pentru parinti si se spune ca merita sa schimbi viata comoda de calator fara griji, la orice ora, cu stilul de viata ordonat, desfasurat in proportie de 90% in caminul plin de jucarii si scutece. Daca e adevarat sau nu, voi afla curând. De astazi am cei mai buni subiecti pentru acest Studiu de Caz :). Cei doi prieteni care tocmai au devenit parinti cu norma intreaga au avut pana ieri un stil de viata extrem de alert. Fiind pasionati de deplasari si dornici de socializare au sustinut întotdeauna ca vor face tot posibilul sa nu renunte la pasiunile lor dupa ce familia va deveni mai numeroasa. Ei cred in copilul "minimalist", pe care il poti lua cu tine pe munte, pe care sa il porti prin parcuri si tari straine doar cu un ursulet de plus in brate, fara pretentii de haine scumpe, gadgeturi de ultima generatie si alte urme de rasfat. Vor sa o invete pe fetita lor ca trebuie sa meriti ce iti doresti si ca lucrurile materiale nu sunt mai importante decat experientele. Sper sa va iasa, dragii mei, si sa pastrati reteta si pentru noi! Copilul vostru a ales cei mai buni parinti. Iar in aceste conditii nu ii pot ura decat: Bun venit pe lume si sa devina um om de bine, la fel ca voi!