Ministrii romani, schimbati mai des decat sosetele

Vi s-a intamplat vreodata sa justificati faptul ca nu v-a placut engleza/fizica/geografia sau ca nu ati fost bun la matematica fiindca nu v-a placut stilul profesorului sau ca in fiecare semestru ati avut un alt dascal, fiecare cu un mod diferit de predare? In acest caz, incercati sa va imaginati in ce directie se indreapta tara aceasta, ai carei ministri sunt schimabati mai des decat sosetele, cum spune o vorba din popor.

 

Cine si-a schimbat jobul cel putin o data in viata stie ca intelegerea stilului /modului de lucru al noilor colegi, regulile interne si noutatile pot deruta chiar si pe cel mai profesionist om, indiferent de experienta avuta. De altfel, acomodarea cu noua stare de fapt a lucrurilor poate dura de la cateva zile la cateva... luni. La fel se intampla si in cazul in care intr-o firma/institutie sunt schimbati sefii aproape lunar. Fiecare are viziunea proprie, iar orgoliul ii impiedica pe multi sa continue proiectele incepute de predecesori, asa se face ca lucrurile bat pasul pe loc, productia scade si angajatii sunt primii care au de suferit.

Ei bine, in cazul ministrilor nu au de suferit neaparat (sau doar) angajatii, ci intreaga tara. Faptul ca
ministrii se schimba chiar si de cateva ori pe an face sa fie amanate proiecte importante din motive politice. Faptul ca se voteaza legi bune nu mai conteaza, pentru ca in momentul in care ajunge la putere partidul din opozitie face toate demersurile necesare ca sa le retraga sau sa le intoarca in favoarea lui (vezi legea fumatului, care a fost acceptata pana la urma si de cei mai infocati fumatori, si care se vrea rascolita din nou). Faptul ca toti conducatorii nou-veniti promit si nimeni nu face nimic (pentru ca nu exista o lege care la final de mandat sa ii traga la raspundere pentru indeplinirea/neindeplinirea indicatorilor asumati) mi se pare o absurditate.

De ce nu pot fi desemnati si ministrii pentru o perioada de 4 ani, precum primarii, sau cel putin pentru 2 ani?! Iar odata cu acceptarea functiei sa isi asume de-adevarate-lea ce isi propun sa faca, iar la finalul mandatului sa se traga linie: ce au facut si ce nu au facut din tot ce si-au propus... Spre exemplu, daca de maine eu imi iau angajamentul ca fac X lucru, sigur mi se pune in fata un contract in care se stipuleaza ca daca nu reusesc suport Y consecinte. De ce nu se poate proceda la fel si in politica?

Primul act pe care ti-l cere orice angajator, dupa cel de identitate, este cazierul. Si CUNOSC cazuri in care persoane cu experienta au fost refuzate pentru un anume post pentru ca aveau o mica pata pe cazier (si nu era vorba de ucidere, furt, talharie). In aceste conditii, ma intreb: cum reusesc unii oameni sa conduca tara cu PETE mult mai mari in cazier? Oare nu e legislatia romana facuta pentru toti la fel? Inteleg ca fiecare are dreptul la a 2-a sansa, dar ori se aplica regula peste tot, ori nu se mai aplica? Ups... am dat idei. Poate maine citesc vreo stire despre schimbarea legislatiei in acest sens, ca sa isi poata face oamenii jocurile linistiti in continuare.

Nu fac parte din niciun partid si nici nu mi-am dorit asta vreodata. Tot ce imi doresc e sa se stea mai putin in sedinte care au ca subiect principal titlul de ministru, ci sa se ia in considerare mai mult problemele cetateanului, caruia toti ii arunca putina sare in ochi in prag de alegeri si in rest nimic. Nu cred ca e o prioritate sa schimbi conducerea de 3-4 ori intr-un an, mai ales intr-o structura a statului.

 

In fine... intrebarea de baza ramane: voi cat credeti ca vor rezista ministrii desemnati zilele acestea pana ce vor fi schimbati? Sa le dau o luna, doua sau trei pana ce se va face putina liniste si vor aparea din nou primele schimbari, care aduc cu ele haosul caracteristic?!