Am hotarat sa incep dieta fara gluten nu pentru a slabi - asa cum ma intreaba toti cei din jur când le spun de ce refuz o felie apetisanta de tort sau de pizza - ci pentru a face un experiment. Decizia nu am luat-o de capul meu, ci am inceput sa fac asta dupa ce m-am documentat foarte mult pe subiect si am primit si recomandarea unui medic in acest sens.
Am mai scris si alta data de ginecologii, endocrinologii si alte categorii de medici care nu se pun de acord in privinta unui diagnostic. Iar acest lucru nu ii poate conferi pacientului decat neincredere, fiindca el singur nu poate sti cine are dreptate si daca sufera intr-adevar de ceva, sau nu... Ei bine, acesta fiind si cazul meu si ajungând sa urmez piste nu foarte batatorite, am dat peste articole care faceau trimitere la studii ce sustin ca dieta fara gluten poate fi utila atat in tiroidita cronica autoimuna, cat si in dificultati de conceptie. Si, aprofundand problema si mai mult, se pare ca exista o legatura nu doar intre alimentatie si fiecare dintre cele 2 probleme luate separat, ci intre toate 3.
Trecand chiar si peste aceste mici piedici, ti se mai face din cand in cand foame atunci cand esti pe strada. Intri in primul magazin care iti iese in cale si constati ca nu poti cumpara mai nimic care sa iti potoleasca starea. Doar fructele raman vesnic prieten de baza. Iar cand vine vorba de "ceva dulce", dupa ce ca ai eliminat din alimentatie toate prajiturile, torturile, biscuitii si foietajele, constati cu stupoare ca si ciocolata (cea fara cereale) "poate contine urme de gluten". Si atunci te gandesti cat de fericit trebuie sa fii ca nu ai intr-adevar o problema reala cu glutenul, sa fii nevoit sa tii acest regim toata viata... Desigur ca sunt destule personae care fac asta, evident impinse de imprejurari, si acestea vor spune ca sunt obisnuite cu acest stil de viata si ca se poate si asa. Ei bine, eu nu zic ca NU se poate, sau ca e extreme de greu. Mie, personal, nu mi se pare asa, fiindca imi place sa gatesc si nu mi se pare o tragedie ca nu pot manca fara paine. Insa daca esti de-adevaratelea intolerant la gluten, mi se pare ca esti practic obligat sa ai un anumit stil de viata si sa cheltui mai multi bani. Va intrebati cum poti cheltui bani in conditiile in care renuntati la anumite produse? Pai nu prea poti sa nu poftesti la paine sau dulciuri, si atunci esti nevoit sa cumperi si tu la un moment dat. Ca sa va faceti o idee, in timp ce o franzela normala costa 1 leu, o paine cam de aceeasi dimensiune, dar fara gluten (obtinuta din mix de seminte ori din faina de orez, porumb etc.) costa in jur de 15 lei. Iar daca o eugenie normala costa in orice supermarket incepand de la 50-60 de bani, cel mai ieftin baton dulce pe care l-am gasit la raioanele "fara gluten" a fost peste 4 lei. Nu am dat exemplul biscuitilor fiindca sunt putin mai mari decat eugenia (ca volum), iar pretul peste 7-8 lei. Asadar, greu sau usor, ramane la latitudinea fiecaruia, in functie de necesitate, stare psihica, dar si putere de cumparare, dar si stil de viata sau obisnuinte culinare. Eu imi spun ca regimul acesta nu este decat un "altfel de post" si atunci sper sa reusesc sa il mai tin ceva vreme, macar atat cat sa imi pot da seama daca m-a ajutat sau nu cu ceva.
Tiroidita netratata corespunzator afecteaza in timp fertilitatea, iar dieta ajuta atat in boala autoimuna, cat si in cresterea sanselor de conceptie. In fine... ideea e ca, atat timp cat medicii sustin ca nu am nimic de pierdut daca tin dieta aceasta, chiar si in absenta unui diagnostic clar, am hotarat sa fac o incercare.
Asa se face ca, de la începutul lunii, mananc fara gluten. Sau cel putin asa imi place sa cred. De ce spun asta? Fiindca la inceput am zis: simplu, dau deoparte painea, pastele, covrigii, biscuitii (din grau, orz, secara) si toate-s bune. Dar nu avea sa fie doar atat, fiindca ulterior am aflat ca si ovazul (care in principiu nu ar contine gluten) poate fi adesea contaminat si trebuie sa citesc atent eticheta, pe care trebuie sa apara semnul cu graul taiat; si malaiul trebuie verificat cu atentie, sa nu fie grisat sau sa contina urme de gluten si asa mai departe.
Trecand chiar si peste aceste mici piedici, ti se mai face din cand in cand foame atunci cand esti pe strada. Intri in primul magazin care iti iese in cale si constati ca nu poti cumpara mai nimic care sa iti potoleasca starea. Doar fructele raman vesnic prieten de baza. Iar cand vine vorba de "ceva dulce", dupa ce ca ai eliminat din alimentatie toate prajiturile, torturile, biscuitii si foietajele, constati cu stupoare ca si ciocolata (cea fara cereale) "poate contine urme de gluten". Si atunci te gandesti cat de fericit trebuie sa fii ca nu ai intr-adevar o problema reala cu glutenul, sa fii nevoit sa tii acest regim toata viata... Desigur ca sunt destule personae care fac asta, evident impinse de imprejurari, si acestea vor spune ca sunt obisnuite cu acest stil de viata si ca se poate si asa. Ei bine, eu nu zic ca NU se poate, sau ca e extreme de greu. Mie, personal, nu mi se pare asa, fiindca imi place sa gatesc si nu mi se pare o tragedie ca nu pot manca fara paine. Insa daca esti de-adevaratelea intolerant la gluten, mi se pare ca esti practic obligat sa ai un anumit stil de viata si sa cheltui mai multi bani. Va intrebati cum poti cheltui bani in conditiile in care renuntati la anumite produse? Pai nu prea poti sa nu poftesti la paine sau dulciuri, si atunci esti nevoit sa cumperi si tu la un moment dat. Ca sa va faceti o idee, in timp ce o franzela normala costa 1 leu, o paine cam de aceeasi dimensiune, dar fara gluten (obtinuta din mix de seminte ori din faina de orez, porumb etc.) costa in jur de 15 lei. Iar daca o eugenie normala costa in orice supermarket incepand de la 50-60 de bani, cel mai ieftin baton dulce pe care l-am gasit la raioanele "fara gluten" a fost peste 4 lei. Nu am dat exemplul biscuitilor fiindca sunt putin mai mari decat eugenia (ca volum), iar pretul peste 7-8 lei. Asadar, greu sau usor, ramane la latitudinea fiecaruia, in functie de necesitate, stare psihica, dar si putere de cumparare, dar si stil de viata sau obisnuinte culinare. Eu imi spun ca regimul acesta nu este decat un "altfel de post" si atunci sper sa reusesc sa il mai tin ceva vreme, macar atat cat sa imi pot da seama daca m-a ajutat sau nu cu ceva.
Sa fim sanatosi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu