Teodorina Hulpe, medic stomatolog: „Netratarea afecţiunilor ortodontice poate cauza dureri ale articulațiilor”

Din ce în ce mai multi copii, adolescenți, dar și adulți își pun aparat dentar. Este însă acesta eficient chiar și la vârste înaintate? Se pare că da. Doctor Teodorina Hulpe, medic stomatolog, specialist ortodonție și ortopedie dento-facială la DENT ESTET 4 Teens, singura clinică stomatologică din Europa dedicată adolescenților, ne-a spus mai multe în acest sens.

„Problemele cu mușcătura pot fi redresate și mai târziu”

- Doamna doctor, cunosc multe persoane care și-au pus aparat dentar la maturitate. Mai au vreo speranță să obțină rezultate bune?

- Dinții se mișcă toată viața, deci redresările ortodontice pot avea loc oricând, chiar și la 70 de ani. Există însă perioade favorabile și mai puțin favorabile realizării unor astfel de tratamente ortodontice.

- Mai există oameni cu dinții lor naturali la 70 de ani?

- În țările în care se face profilaxie dentară serioasă dinţii naturali se pot păstra toată viaţa. De aceea, dacă există probleme cu mușcătura ele pot fi redresate și mai târziu.

- În ce constă profilaxia?

- Controale regulate la șase luni, şedinte de igienizare profesională, dietă echilibrată și așa mai departe.

- De obicei oamenii se adresează medicului din rațiuni estetice, când n-au dinții drepți pe arcadă. Mai sunt și alte motive?

- Sunt două motive: rațiunile estetice și funcționalitatea. Dar dacă funcționalitatea e rezolvată, estetica vine de la sine. O muşcatură corectă duce la o fizionomie armonioasă. Noi facem o monitorizare foarte atentă a copiilor, pedodonții ne trimit imediat copiii care au probleme cu mușcătura, iar noi - ortodonții - le spunem părinților care e momentul optim să intervenim. Sunt anomalii care se pot rezolva foarte repede, însă la unele trebuie să așteptăm puseul de creștere pubertar pentru etapa a doua a tratamentului.

- Care este limita inferioară a vârstei la care trebuie să se facă un consult ortodontic?

- În jurul vârstei de șase-șapte ani este perioada ideală, recomandată chiar de Academia Americană de Stomatologie Pediatrică.

„Pot apărea și probleme ale coloanei”

- În ce perioadă se rezolvă cel mai bine problemele ortodontice?

- Între 10 şi 15 ani tratamentele ortodontice sunt extrem de eficiente. De ce? Pentru că rata metabolismului este foarte accentuată și creșterea este mai spectaculoasă decât oricând. Putem obține os, lucru care se poate realiza mai târziu numai pe cale chirurgicală și putem crea spațiu pentru alinierea corectă a dinților permanenți. De asemenea, putem remedia și dezechilibrele dintre bazele osoase.

Când se finalizează procesul de creștere e mult mai greu să obții lucrul acesta. Dar trebuie menționat faptul că unele anomalii pot fi rezolvate mult mai repede.

- De ce e important să ai dinții drepți?

- Pentru că îți oferă confort. Dacă muști corect masticația se face corect, înseamnă că toată digestia se desfăşoară în condiţii bune. Dacă masticația e făcută corect, celelalte organe ale tractului gastro-intestinal funcţionează corespunzator, fără a fi suprasolicitate. Când maxilarul și mandibula nu se suprapun cum ar trebui pot să apară dureri de cap, apar mai ușor cariile, gingiile se inflamează, dinţii se mişcă în alveolă, ajungând să se piardă efectiv. În plus apar probleme de vorbire și  fizionomia e afectată. Pe de altă parte, netratarea afecţiunilor ortodontice poate cauza dureri ale articulațiilor, probleme de postură corporală. Spre exemplu, dacă mandibula e mai în spate pot apărea și probleme ale coloanei, dureri de spate și probleme de respirație.

- Câți dintre adolescenți se adresează medicului pentru a-și pune aparate dentare?

- Cam 5%. Scopul nostru este tocmai acesta: de a trage un semnal de alarmă şi de a le arăta adolescenţilor beneficiile tratamentului ortodontic şi efectele pozitive de-a lungul întregii vieţi.

Există și aparate dentare invizibile

- Se poate pune aparat dentar și pe dinții de lapte?

- Absolut. În cazul ocluziei încrucișate sau inverse se pot pune și la cinci - șase ani. Avem aparate care se pot cimenta pe dinți, aparate de silicon care antrenează culoarul muscular, reeducă limba, reeducă funcțiile - respiraţie, deglutiţie, fonaţie - şi atunci implicit au un efect asupra culoarului dentar. Există aparate mobile cu care putem să facem lărgire de arcadă, putem să facem îndreptări minore de dinți, plus completarea de spaţii pentru o dantură perfect aliniată.

- Care sunt cele mai bune aparate dentare?

- Noi le punem la dispoziție pacienților toate tipurile de aparate: de la cele mobile, funcționale, la aparatele tip trainer, aparate  care se pot cimenta pe dinți sau chiar invizibile. Plus aparate integral fizionomice, de tipul bracketurilor din ceramică, safir sau cele linguale. Însă tratamentul e personalizat, fiecare copil şi adolescent evoluează individual și tratamentul se adresează strict anomaliei lui. De fiecare dată găsim soluția cea mai bună, care să pună în echilibru costul cu rezultatele maxime. Pentru noi e important acest lucru, ca să fie și părintele mulțumit.

- În ceea ce privește prețurile, îmi puteți spune un minim și un maxim?

- Avem prețuri aliniate pieţei şi, mai mult decât atât, punem la dispoziţia pacienţilor noştri soluţii financiare potrivite fiecarui caz: de la reduceri pentru plata integrală, la plata în rate sau accesarea unui abonament stomatologic. Mai mult, în cadrul campaniei educaţionale „Your Smile. Your Choice”, lansate odată cu deschiderea noii clinici „DENT ESTET 4 Teens” oferim consultații ortodontice gratuite, plus reducere de până la 20% la aparatul dentar, în funcție de tipul acestuia.

„Tendința naturală a dinților e să se miște toată viața”

- În cât timp are loc îndreptarea?

- Depinde de anomalie, de vârsta copilului, de tipul de aparat folosit. Pot fi purtate de la șase luni până la un an, sau de la unul la trei ani. Aparatul fix se ține un an și jumătate-doi ani, apoi încă un an pentru fixare, căci dinții sunt în continuă mișcare. Orice tratament ortodontic este urmat de o perioadă de stabilizare a rezultatelor. Căci, așa cum am spus, tendința naturală a dinților este să se miște toată viața. 

De reținut!

* Statisticile arată că 90% dintre adolecenți nu trec pragul unui cabinet stomatologic nici măcar o dată pe an și doar 5% dintre ei beneficiază de tratament.

*În lume există circa 640.000 de cazuri de cancer oral anual.

Ana Măiță, președintele Fundației Crucea Albă: „În România, rata de tăiere a perineului e foarte mare”

„În România, rata de tăiere a perineului e foarte mare”

Și-a dorit doar să nască natural, din poziție gravitațională și cu interventii medicale doar în caz de nevoie, așa cum este recomandat de Organizația Mondială a Sănătății și cum e cel mai confortabil pentru o gravidă, însă a fost refuzată de toate spitalele și clinicile medicale private din București. Așa că a decis să nască acasă, alături de soțul său. Totul a decurs bine, iar Ana Măiță a repetat figura și în 2010, cu cel de-al doilea băiețel. În prezent este mama a doi copii superbi (în vârstă de cinci și de doi ani) și președintele Fundației Crucea Albă – ce oferă servicii de sănătate maternă.

„Gravida are dreptul la însoțitor în timpul travaliului”

- Care sunt motivele pentru care a luat naștere Fundația Crucea Albă?

- Pornind de la experiența mea, prin intermediul Fundației Crucea albă și al Asociatiei Mame pentru Mame mi-am dorit să ajut și alte femei să beneficieze de informare corectă și completă în legătură cu nașterea și, mai ales, să aibă parte de servicii concepute după norme actuale, unde medicina e bazată pe dovezi.

- Îmi puteți spune câteva dintre cele mai importante drepturi ale gravidei?

- E vorba mai întâi de asistență medicală de calitate, apoi de dreptul de a avea un însoțitor pe toată durata internării în spital - lucru reglementat în România de articolul 32 din legea 46/2003, care spune că orice pacient are dreptul în timpul îngrijirilor medicale - deci chiar și în timpul travaliului și nașterii - la o persoană de suport, iar aceasta poate fi mama, o moașă, doula, soțul, cea mai bună prietenă sau oricine dorește ea. E dovedit științific că prezența unei persoane de suport ajută la o mai bună experiență a nașterii, scade efectiv durerea. Apoi, gravida are dreptul la intimitate și demnitate în timpul nașterii, la opțiuni informate și acceptate.

Statul, obligat să asigure asistență medicală de specialitate

- Ce alte probleme reale ați mai identificat în ceea ce privește nașterea în România?

- Un alt scop al nostru este crearea unui ghid pentru nașterea fiziologică. Statistic, sub 30% din numărul total de nașteri prezintă complicații, iar restul de 70% merg bine. Din cele 30% doar între 10-15% necesită cezariană, deci restul femeilor pot naște vaginal, cu mici intervenții care grăbesc sau încetinesc travaliul. Ei bine, pentru cele 30% din nașteri avem 20 de protocoale medicale, iar pentru 70% din gravidele care vor să nască normal și unde totul decurge bine nu avem deloc, ceea ce duce inevitabil la medicalizarea inutilă a nașterii fiziologice.

- Încurajați nașterea naturală la domiciliu?

- Încurajăm nașterea naturală asistată întotdeauna de un cadru medical specializat, indiferent unde ar avea loc. Articolul 8 din Cartea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului spune clar că orice om are dreptul la viață privată și de familie, iar pe baza acestuia CEDO a decis în 2010 că orice femeie are dreptul să decidă cum și unde va naște, iar statul în care se află e obligat să-i asigure asistență medicală de specialitate.

- Asta înseamnă că în prezent nașterea la domiciliu este legală?

- Da, numai că și de această dată ne lovim de inexistența protocoalelor.

- De ce credeți că viitoarele mame și medicii optează pentru cezariană?

- Pe de o parte e vorba de lipsa corectă și concretă de informare a gravidelor, iar pe de altă parte de comoditatea medicilor, care încurajează frica femeii. O operație de cezariană durează 20 de minute și doctorul are control total asupra a ceea ce se întâmplă, pe când un travaliu pentru o naștere normală poate dura și 36 de ore. O altă cauză e istoria noastră tristă, de țară ex-comunistă, în care maternitățile deveniseră fabrici de copii și nimeni n-a mai avut timp pentru nașterea naturală, care are timpii ei.

Încercăm să creem un exemplu de bune practici

- Cum le ajutați, concret, pe viitoarele mămici?

- Încercăm să le educăm cu ajutorul unui curs prenatal de șase ședințe, care acoperă în întregime detaliile referitoare la naștere, alăptare, pregătirea tatălui – care poate participa și el la curs – în același preț, iar la sfârșit va obține și atestatul de puericultură.

- Cât costă cursul?

- Prețul este de 360 de lei, iar părinții care nu își permit cursul îl pot urma gratuit dacă dovedesc cu documente că nu au posibilitate financiară.

- Din ce lună trebuie să se adreseze gravidele Fundației?

- Indicat e să vină la curs după 20 de săptămâni de sarcină. Pe siteul nostru, www.sanatatematerna.ro, am postat un ghid al pregătirii prenatale, informații pentru cele 40 de săptămâni de sarcină, plus alte date pentru lunile care urmează după nașterea copilului.

- La „Centrul pentru Sănătate Maternă”, pe care l-ați deschis de curând, există și un cabinet ginecologic. Colaborați cu medici obstetricieni?

- Da. Colaborăm atât cu medici, cât și cu moașe și cu doula. Momentan încercăm să creăm un exemplu de bune practici, accentul cade pe educație și consiliere, însă pe viitor ne dorim să devenim un centru cu servicii integrate, să putem lua gravida sub supraveghere de la începutul sarcinii și să nască asistată de noi, așa cum își dorește ea.

Doula satisface toate nevoile viitoarei mame

- Care este rolul moașei cu care colaborați, dacă încă nu asistați nașteri?

- Claudia Bider Heim, moașă de origine elvețiană, a adus în România practici vestice în ceea ce privește educația și consilierea perinatală și pregătirea perineului pentru o naștere pe cale vaginală, fiindcă noi avem o rată de tăiere a perineului foarte mare. Din 1997 OMS a recomandat să nu se mai folosească această practică de rutină decât în cazuri excepționale, dar la noi încă se practică abuziv pe scară largă.

- Dar doula? Le putem explica cititorilor ce face o doula?

- Doula e o persoană pregătită special să sprijine gravida psiho-emoțional în timpul nașterii. Îi amintește gravidei ce a făcut la curs, are grijă să-i asigure un mediu cât mai intim și mai liniștit, îi face masaj, îi aduce apă, îi satisface toate nevoile ne-medicale și o încurajează.

A născut acasă de două ori

- Povestiți-mi de experiența dumneavoastră! De ce ați hotărât să nașteți acasă?

- Dorința mea a fost să nasc natural, în urma unui travaliu neforțat chimic și fără să mi se aplice tăietura de perineu, întrucât mă pregătisem fizic și psihic pentru nașterea fiziologică. În plus, am refuzat să nasc pe masa ginecologică, preferând poziția gravitațională - e dovedit științific că e cea mai nedureroasă și mai potrivită poziție de naștere vaginală. Am fost refuzată de toate maternitățile fizice și private din București de la vremea respectivă, nu am găsit nici personal specializat – adică medic obstetrician sau moașă – care să mă asiste la domiciliu, așa că am făcut un gest de nesupunere civică extremă: am decis să nasc acasă, alături de soțul meu, care nu e cadru medical.

- Cum a decurs totul?

- În primul rând m-am pregătit foarte bine. Evident că mi-am făcut și un plan B pentru situația în care nașterea nu decurge așa cum trebuie, dar n-a fost cazul. Prima oară a fost de față soțul meu, iar a doua oară eram doar cu câinele și cu primul meu născut. După ce i-am schimbat lui scutecul am simțit cum bebelușul vrea să vină pe lume, m-am lăsat pe vine... și asta a fost. Am avut două nașteri ușoare, fără nicio picătură de sânge și fără rupturi de perineu, am doi copii sănătoși, care au alăptat din primul moment.

Nicoleta Burlacu, psiholog clinician:

„Terapia ABA e șansa copiilor cu autism la o viață normală”

În prezent, terapia ABA (Applied Behavioural Analysis – Analiza Comportamentală Aplicată) este recunoscută pe plan mondial ca fiind un tratament sigur și efectiv pentru persoanele cu autism și nu numai.

Nicoleta Burlacu (foto), psiholog clinician cu experiență în rândul copiilor cu autism și reprezentanta Asociației „Împreună Pas cu Pas” susține că această terapie poate fi aplicată oricărui copil care are întârziere în dezvoltare, sindrom Down ori sindrom Williams.

Ei nu răspund când sunt strigați

Este important să se înțeleagă faptul că un copil cu autism, de exemplu, „absoarbe” mai puțină informație și cunoștințe din mediul înconjurător decât un copil cu dezvoltare tipică. Dacă acesta din urmă începe să vorbească fără niciun ajutor din partea părinților sau a apropiaților în jurul vârstei de un an si jumatate și învață circa șase cuvinte noi pe zi, în jurul vârstei de șase ani ajungând să aibă un vocabular de peste 10.000 de cuvinte, lucrurile stau cu totul altfel când vine vorba de un copil cu autism. Acesta poate ajunge să vorbească mult mai târziu și va avea un limbaj sărac și abilități sociale reduse dacă nu beneficiază de terapie de recuperare bazată pe principii cognitive și comportamentală. Părinții își pot da seama că ceva este în neregulă cu cel mic urmărind reacțiile acestuia: dacă nu răspunde când este strigat pe nume, este singuratic, nu vorbește și nu interacționează cu ceilalți copii. Așadar, părinții care au suspiciunea că micuțul lor suferă de autism nu trebuie să aștepte diagnosticul medicilor pentru a începe să lucreze cu el. Poate fi nevoie chiar și de șase luni pentru a pune diagnosticul, timp care nu poate fi recuperat deloc ușor. Pentru un copil cu tulburare din spectrul autist timpul trece altfel și orice formă de stimulare este benefică și importantă pentru recuperarea întârzierii. Ce e de făcut? Trebuie acordată copilului mai multă atenție și timp, să comunicați cu el prin jocuri, să-l stimulați cât mai mult, să-l expuneți la cât mai multe situații cotidiene și funcționale. El are nevoie să i se creeze o bază solidă de cunoștințe, adică să învețe vorbirea, limbajul și comportamentul potrivit vârstei. De mare ajutor în acest sens poate fi metoda ABA la baza căreia stau principiile comportamentale.

„Îi oferă instrumente pentru a înțelege lumea în care trăiește”

Terapia ABA este o abordare științifică a înțelegerii comportamentului și a modului în care acesta poate fi afectat de către mediul înconjurator. „Pe lângă principiile comportamentale, la baza terapiei mai stau și principiile cognitive. ABA pornește de la simplu la complex și îl ajută pe copilul cu autism să pună ordine în varietatea de informație care îl înconjoară. Practic îi oferă instrumentele necesare pentru a decodifica și înțelege lumea în care trăiește. În cadrul terapiei se face restructurare comportamentală și achiziții cognitive – de exemplu de la comenzi simple, cum ar fi «stai jos, uită-te la mine», până la denumiri de obiecte și culori. Terapia ABA e șansa copiilor cu autism la o viață funcțională și cât mai aproape de ceea ce numim normalitate”, a spus psihologul  Nicoleta Burlacu. De asemenea, în cadrul terapiei copilul (dar și adultul) va învăţa că toate răspunsurile lui au anumite consecinţe (pozitive sau negative), fapt care va duce la diminuarea în intensitate, durată și număr a comportamentelor neadecvate, agresive, şi creşterea celor pozitive.

„Metoda se bazează pe recompense”

Practic, în timpul sesiunilor de sitting (de terapie, de lucru efectiv cu copilul) el e învățat să răspundă la nume şi cerinţelor celor din jur, să ia contact vizual, să mănânce și să folosească toaleta independent, să vorbească sau să comunice într-un mod accesibil lui, să-i imite pe copii sau pe adulţi în acţiunile lor. De asemenea, în timp  copilul este  învățat să recunoască şi să numească obiectele din jur, persoanele, acţiunile, emoţiile, să înţeleagă cauzalitatea şi funcţionalitatea lucrurilor, să scrie şi să citească, să-şi exprime emoțiile, să se joace adecvat vârstei lui, singur sau cu ceilalţi copii, cât și să povestească propriile experienţe sau pe ale altora. „Când copilul cu care se lucrează nu are capacități de învățare rapidă se pot face până la o mie de repetări, dar dacă e vorba de un retard atunci e posibil să nu existe sorți de izbândă. Un alt lucru ce trebuie menționat e faptul că terapia se bazează pe recompense, care sunt specifice fiecărui copil și pot fi: materiale - jucării, alimente - sau sociale - un sărut, o îmbrățișare. Eforturile copiilor şi ale terapeuţilor sunt mari, dar şansele de reuşită sunt pe măsură”, a spus psihologul Nicoleta Burlacu .

„Se desfășoară pe termen lung”

Cel care a pus bazele terapiei cunoscute astăzi a fost Ivar Lovaas, în anii 1970, iar prima atestare documentară a fost în 1989, în primul număr al Journal of Applied Behavior Analysis. În România, terapie ABA a fost cunoscută în 2001 -2002. „Primul copil care a beneficiat de această metodă la noi în țară făcea 40 de ore de «recuperare» pe săptămână, însă părinții au fost mulțumiți că văd, în sfârșit, rezultate. Trebuie menționat faptul că un program de terapie ABA se desfaşoară pe termen lung. Poate dura un an, doi, trei sau chiar toată viaţa, iar copilul trebuie să lucreze între patru şi opt ore zilnic”, ne-a explicat psihologul Nicoleta Burlacu. Evident că succesul terapiei depinde și de vârsta la care a fost început programul, de gradul de afectare al copilului - spectrul autismului fiind foarte larg - de consecvenţa cu care se aplică programul şi continuitatea lui, atât în terapie cât şi în familie, la gradiniţă sau la şcoală. „Apropie-te de copiii cu autism, ei nu o pot face! Persoanele cu autism nu mint, nu judecă, nu trișează, poate avem ce învăța de la ele!”, a mai spus psihologul.

Casetă:

Pot învăța alături de persoane de vârsta lor

Metoda ABA a fost folosita cu succes de mulți elevi de vârste diferite.  Copiii mici învață lucruri precum abilități sociale, academice și de viață  mai bune, iar în adolescență învață abilități de autoajutorare, cum ar fi să știe să meargă la cumpărături, să ia autobuzul sau să păstreze curățenia în casă. „E important ca părinții să nu renunțe la terapie când observă îmbunătățiri vizibile, fiindcă copiii nu reușesc încă să țină pasul cu ceilalți. Noi luptăm în primul rând pentru a-i putea include în sistemul de învățământ. Dacă nu sunt încadrați în spectrul autismului grav, sever, atunci ei pot învăța alături de ceilalți copii de vârsta lor”, a mai adăugat psihologul Nicoleta Burlacu.

Cine ești tu, doctore?

Cum gestionăm corect relația cu doctorul

Nu-i un secret pentru nimeni că sistemul medical românesc are multe lipsuri, însă nici pacienții nu sunt bine documentați, nu își cunosc drepturile. În aceste condiții, se simt de multe ori neîndreptățiți în relația cu medicul, dar pleacă totuși acasă frustrați, neștiind cum să gestioneze corect situația. Greșit. Pacientul trebuie să reacționeze ori de câte ori e nevoie. Doctorul Nicolae Iordache-Iordache, în cartea „Cine ești tu, doctore?” se adresează atât medicilor, dar răspunde și multor întrebări pe care și le pun bolnavii. Iată care sunt cele mai importante dintre acestea.

Dreptul la a doua opinie medicală

E dreptul pacientului la o a doua părere (sau „second opinion”). Așadar, niciun medic nu ar trebui să se simtă rănit în orgoliu dacă cineva îi cere acest lucru, ba chiar unii (în situații de mare risc) chiar ar trebui să-l invite să facă asta. Mai mult, el ar trebui să colaboreze cu colegii săi din celelalte discipline. „S-ar putea ca ochii pacientului să fie în regulă, dar problema să țină de neurologie. Ai putea să-i spui că vindecarea lui nu ține de tine, oftalmolog, dar ai putea, la fel de bine, să suni neurologul cu care te înțelegi foarte bine și să-l întrebi dacă are timp să vadă un pacient de-al tău”, scrie autorul Iordache-Iordache. Ce se întâmplă când doctorul nu face asta? E foarte rău, dar dumneavoastră, ca pacienți, ați putea să îi sugerați: „Credeți că ar putea fi din altă cauză, să văd și un alt specialist? Poate ține oare de altă specialitate? Ce mă îndrumați” Eventual căutați înainte pe internet detalii despre simptomele pe care le aveți și arătați-i medicului că știți ce ar mai putea sta la baza problemei dumneavoastră, astfel încât să-l determinați să treacă peste orgoliu și să recunoască dacă situația îl depășește.

Nu părăsiți cabinetul până nu vi se explică diagnosticul pe înțeles

Pacienții sunt adesea nemulțumiți de modul în care medicul gestionează comunicarea cu ei. Potrivit autorilor cărții „tehnicile de comunicare cu pacientul – dar și cu personalul medical de orice fel – sunt poate cea mai mare carență educațională a medicilor din această țară”. De aceea, fiecare bolnav trebuie să își ia inima în dinți și, chiar cu riscul de a i se arunca priviri fulgerătoare, să roage persoana în halat alb din fața sa să îi explice diagnosticul pe înțeles. „Eu încurajez pacienții să-și facă o listă de întrebări încă de acasă și să-i spună din capul locului: «Domnule doctor, aș vrea să plec și eu de aici cu toate problemele astea lămurite». Așa, dacă îi spun de la început, și îl mai și roagă să nu se supere... e cu totul atceva. Dar să fie întrebări rezonabile, adică să nu-l rețină pe medic foarte mult, să facă un curs de medicină. E o metodă mai bună de anticipat. Chiar și atunci când se pune diagnosticul, ar putea întreba: «Cât de sigur este, care ar fi riscul să fie și altceva?» Dar să întrebe pozitiv, căci nimănui nu-i place să te îndoiești de el”, a mai subliniat doctorul Iordache. Așadar, nimeni nu trebuie să iasă din cabinet înainte de a pricepe exact ce are de făcut, mai ales atunci când e vorba de tratamente, administrarea diverselor medicamente.

Consultați specialistul, nu luați medicație de pe internet

Nu e rău ca, în momentul în care cineva se simte rău, să caute eventualele simptome și posibile cauze pe internet. Este însă total contraindicat ca tratamentul să vină tot din recomandările primite online. Pentru asta, trebuie consultat fie medicul de familie, fie direct un specialist, chiar și atunci când simptomele par banale. „Activitatea în mediul online lasă urme. E indicat ca un medic să fi lăsat propriile urme care să ducă, în cele din urmă, la crearea unei imagini online construite, mai degrabă decât să existe despre acel medic referințe create exclusiv de către alții, ce nu pot fi controlate în niciun fel. În carte am arătat metode prin care un medic își poate crea metode online puternic pozitive”, a declarat și Olivian Breda, co-autorul cărții „Cine ești tu, doctore?”.

Interesați-vă de reputația celor care vă tratează

Totodată, autorii vorbesc de importanța noțiunii de branding. Astfel, e important ca pacienții să nu se adreseze pur și simplu la spital sau la ușa unui cabinet, ci măcar atunci când timpul le permite să se intereseze de reputația medicilor care îi vor trata. Atenție însă! Publicitate pe internet, un blog sau o prezentare frumoasă pe un site își poate face oricine. De aceea, ideal e să vă opriți câteva momente și asupra unui forum, să vedeți ce spun ceilalți pacienți. Ca orice om, și medicul e posibil să aibă zile mai bune și zile mai proaste, iar unul-doi pacienți să-i fi prins exact în momentele respective și să-și fi făcut o părerea mai puțin bună. Însă cert e că lucrurile și părerile pozitive trebuie să predomine. „Pacientul român trebuie să aibă răbdare cu medicul, dar trebuie să aibă și încredere în el. Să știți că și pentru noi e foarte obositor. Am ajuns cu greu aici. Nu toți suntem la fel. Și noi avem parte de invidie, de răutate, dar există și medici extraordinari în România, și ne doare când pacienții sunt nemulțumiți...”, a spus și medicul ORL Ioana Vodă.

„Am primit discount de 25-30% pentru nerespectarea programării”

De vină pentru haosul din sistemul sanitar sunt, în mare parte, medicii, ci nu cei de la guvernare. „Noi suntem vinovați pentru tot ce ni se întâmplă: de la rețeta electronică – pentru care nu e vorba de o alternativă nici măcar în zonele fără acces la internet – până la privatizarea medicilor de familie și multe altele. Noi suntem vinovați, pentru că acceptăm tot. Sistemul francez, de exemplu, e minunat: acolo se decontează până și contravaloarea cursei cu taxiul până la spital, dacă pacientul dovedește că nu era capabil să se deplaseze altfel până la unitatea medicală”, a spus doctor Ioana Vodă, medic ORL, prezentă la lansarea cărții. În schimb, Maria Serac, reprezentanta companiei Houston, dă vina și pe pacienți, pentru că nu își cunosc drepturile. „Pacientul trebuie să știe că, cel puțin la firmele private, programările trebuie să se respecte. Dacă nu se întâmplă asta, trebuie să meargă să îl «tragă de mânecă» pe managerul clinicii. Eu am făcut asta, iar după ce am cerut socoteală pentru întârziere mi s-a oferit un discount de 25-30% din consultația pe care am reprogramat-o, dar nu doar mie, ci tuturor pacienților care așteptaseră la rând”, a spus și aceasta. Exemplul nu trebuie luat ca atare, adică nu toți pacienții care nu au parte de consultație la ora programată vor primi reducere, dar ei trebuie să discute cu medicul, să îi explice că și timpul lor e important. „Nu există o reglementare în privința asta, dar e frumos și rezonabil ca medicul să își respecte programările”, a declarat și autorul cărții, Nicolae Iordache-Iordache. Așadar, nu lăsați medicii să vă umilească, cu atât mai mult cu cât plătiți bani (în plus față de CAS) pentru consultație/tratament.

De reținut!

* Un medic bun întotdeauna vă va face o recomandare, dar vă va vorbi și de metodele alternative de tratament

* Experiențele proaste cu medicii din antecedente nu trebuie să ducă la o suspiciune gratuită

* Aveți dreptul să nu lăsați medicul să aleagă pentru dumneavoastră. De multe ori, e tentat să facă asta, mai ales când e vorba de afecțiuni mai puțin severe