Cand afli ca cineva drag are cancer iti vine sa mori tu inaintea lui, cand pierzi pe cineva drag te intorci impotriva bisericii, cand ramai fara job si ai si un copil de crescut te gandesti ca Dumnezeu chiar nu exista, iar cand nu ai copilul, dar ti-l doresti, si nu vine... Dumnezeu nu te aude sau te-a uitat. Asa-i?
Imi amintesc de prima conferinta organizata de SOS Infertilitatea la care am participat. Au trecut ani buni de-atunci, si-mi amintesc cat de profund emotionata eram cand le auzeam pe doamnele care faceau marturii: "Ne chinuim de 5 ani, ...de 3 ani, ...de 7 ani, ...de 12". Aveam impresia ca informatia zboara pe la urechile mele.
Cifrele erau pretioase pentru articolul pe care il faceam si impresionante pentru o tanara recent iesita de pe bancile facultatii, care le compatimea pe femeile acelea cu lacrimi in ochi si isi imagina ca ea va fi mama tanara.
Acum stiu ca, indiferent cat te-ai stradui, daca nu ai trecut prin asta nu ai cum sa intelegi. Si nici nu ai de ce sa o faci. Bucura-te de fericirea ta! Poate parea un gest egoist, dar nu este asa. Unei persoane care si-a pierdut un picior, spre exemplu, e suficient sa ii oferi sprijinul tau in rezolvarea altei probleme, nu trebuie neaparat sa ii spui ca "intelegi prin ce trece". E ca si cand i-ai dai sperante ca-i va creste un picior nou....
Am inteles si eu, in sfarsit, ca nu merita sa treci pe "langa" viata dorind ceva, cand ai altceva mult mai pretios. Cu totii avem. Important este sa descoperim despre ce este vorba si sa ne bucuram de fiecare clipa, traind-o, ci nu privind-o ca pe o sala de asteptare aglomerata, in care simti ca te sufoci.
Viata chiar e frumoasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu