1 din 2 persoane cu glaucom este încă nediagnosticată

Știam că glaucomul este o boală gravă, dar faptul că în lipsa diagnosticului și tratamentului este ireversibilă recunosc că mă sperie puțin. Practic, dacă ai ghinion și nu te prezinți la timp la medic riscul să rămâi orb este iminenet.

Conform datelor Societății Române de Glaucom, în România există aproximativ 140.000 de pacienți cu acest diagnostic, însă în realitate lucrurile stau chiar mai rău de atât, deoarece potrivit statisticilor mondiale sunt înregistrați doar jumătate dintre bolnavi. Din nefericire, 50% dintre ei încă nu știu că au această boală. Cu alte cuvinte, cam 1 din 2 persoane cu glaucom este încă nediagnosticată.

Un molar de minte in minus

Uite mintea, nu e mintea... Cam asa functioneaza lucrurile, daca e sa ne ghidam dupa molarii mei. Nici nu ies bine, ca dau imediat batai de cap. Prima oara m-am trezit cu dureri groaznice de ureche. Azi asa, maine asa, pana cand acestea au devenit insuportabile si am ajuns de urgenta la Camera de Garda la ORL. Am nimerit pe tura o doctora simpatica pe care o cunosteam, asa ca nu am asteptat prea mult pe la usi (De obicei nu imi place sa fac asta, mai ales ca urasc cand altii se baga in fata mea si sunt adepta proverbului: ce tie nu-ti place, altuia nu-i face).

Din fericire pentru cei care asteptau la rand, n-am ramas prea mult nici in cabinet, pentru ca doctoritei Cezara Danciu, de la Spitalul Coltea, nu i-a luat decat cateva secunde sa isi dea seama ca problema mea nu este de la ureche, si ma intreaba: "Cand ai fost ultima oara la dentist? Ar fi cazul sa mergi, sa-ti verifici maselele". Nu mai e nevoie sa spun ca a doua zi m-am prezentat deja la cabinetul stomatologului si, in urma unei radiografii rapide, s-a constatat ca in spatele gingiei troneaza o rebela maseluta. Nici sa iasa nu vrea, dar nici pace sa imi dea.

Doctor Valentina Uscatescu :

"Tu n-ai decat 4 pagini cu analize, am paciente cu 6-8 pagini. Ai rabdare sa vedem rezultatele la ce recoltam acum si mai vorbim dupa aceea, ce te grabesti?!"

Pana sa ajung la Fundeni, sa o cunosc personal, am citit mult despre doctor Uscatescu si mi-a fost recomandata si de cateva amice. Foarte apreciata pentru daruirea cu care lucreaza, dar si pentru exigenta de care da dovada. Iar astazi am simtit-o pe pielea mea.
Coordonator al laboratorului de hemostaza si fibrinoliza din cadrul Institutului Clinic Fundeni, doctor Uscatescu are mai multe maini drepte :) asa cum veti putea vedea si de pe site.
Cea care mi-a parcurs dosarul, in liniste si cu multa rabdare, a fost asistenta Taru Viorica.

Lungul drum catre Papa Nicolau, adica testul Papanicolau gratuit

Preventie si iar preventie. Am auzit cuvantul acesta de atatea ori, incat mi se pare ca sunt iresponsabila daca nu o fac. Si, totusi, in Romania e atat de greu.
De ce? Fiindca sistemul medical este greoi la noi. E adevarat ca, din cand in cand. se mai organizeaza cate o campanie de testari gratuite pentru te miri ce boala. E adevarat ca se fac tot felul de workshop-uri ce au in prim plan sanatatea femeii, unde sunt prezentate delicat statistici ingrijoratoare si o lume in care totul este posibil. Da, este posibil, dar cu multi nervi, timp din belsug si ceva bani.

De mai bine de o saptamana am primit de la un medic din privat un set de analize al caror pret se ridica la cateva mii de Ron.

Pe fuga, pe fuga si iar pe fuga

In adolescenta tanjeam dupa Bucuresti si agitatia lui. Aveam impresia ca in Capitala "fug cainii cu covrigi in coada" - cum ii placea bunicii mele sa glumeasca atunci cand ii povesteam despre visele mele marete, care urmau sa se realizeze aici.

Bine spune o voba romaneasca: "Da-mi, Doamne, mintea de pe urma!" Cu ochi de licean vezi lumea in roz, si oricat ti s-ar spune ca lucrurile sunt asa si pe dincolo, tu spui NU si pace. Odata ajunsa in Capitala, orbita de fericirea admiterii la facultate, la buget, si extaziata de ofertele tentante de lucru, chiar din primul an de studiu, mi-am zis ca e vremea sa imi iau viata in piept, iar independenta financiara fata de parinti mi-a dat aripi si mai mari.

De ce nu m-a primit Parintele Arsenie Boca

Program de voie in cea de-a doua zi de team building. Fiind cazati undeva intre Sibiu si Brasov (mai exact la Pastravaria Albota, din Arpasu de Sus), eu impreuna cu cativa colegi am hotarat sa profitam de vremea frumoasa si facem un traseu. Dupa lungi negocieri intre deplasari mai lungi sau mai scurte, am cazut de acord. Destinatia: chilia Parintelui Arsenie Boca.

Am mers cu masina pana la Sambata de Sus, de acolo am urcat la Pastravaria Sambata, unde am lasat autoturismul, si am luat-o pe jos mai departe . Unii am fost echipati corespunzator, altii mai putin, ceea ce a ingreunat putin urcarea. De la soare si pamant uscat am ajuns, cu greu si transpirati, la zapada si temperaturi cu cateva grade sub zero. Daca la inceputul traseului am purtat geaca pe brate, cand am ajuns la Cabana Sambata aveam impresia ca haina e mult prea subtire si duceam dorul manusilor mele calduroase de acasa.

Calcaiele crapate inseamna ca esti bolnav?

Calcaiele fine, la fel ca unghiile neexfoliate, sunt un vis frumos pentru multi oameni.
Teoretic, atunci cand apar aceste asa zis probeme, ceva nu functioneaza bine in organism sau este carenta de vitamine/minerale. Practic, eu cred ca tine si de fondul genetic al fiecaruia. Spre exemplu, la mine gelul pe unghii sau oja semipermanenta nu rezista nici macar 2 saptamani. Si nu va imaginati ca stau tot timpul cu mainile in apa, spaland vase. Se intampla pur si simplu, oricat de multa grija as avea si cat de bine puse ar fi (aici astept sa ma contraziceti... stiu ca întotdeauna e loc de mai bine). Spre exemplu, la faza cu calcaiele crapate sigur o mostenesc pe mama. Si oricat de grijulie as fi, oricat de multa crema as pune pe ele, tot degeaba.

De ce nu se deconteaza majoritatea analizelor pentru sterilitate

Infertilitatea este o boala. Am stabilit asta, impreuna, cu multa vreme in urma. Afirmatii si intrebari de genul: "Ar cam fi vremea sa faceti si voi un copil" sau "La voi cand aduce barza unu' mic?" mi se par total deplasate. E adevarat ca multi tineri hotarasc (de multe ori la indemnul parintilor, care-i streseaza cu chestii precum: tu sa nu faci ca mine, traieste-ti viata si dupa aceea te insori!) sa-si intemeieze o familie mai tarziu, dar sunt si multe cupluri care isi doresc copii si, cu toate acestea, minunea nu se intampla. Veti zice: da, dar sunt cazuri izolate. NICIDECUM.

Daca sunteti curiosi, faceti intr-o zi o miniexcursie pe la cabinetele medicilor renumiti pentru tratarea sterilitatii si veti fi uimiti sa vedeti ce cozi sunt, cu tot cu programare. Sau, ca tot a venit vorba despre asta, stiati ca o programare la medicii buni trebuie facuta chiar si cu 2 luni inainte?! Daca nu stiati, cu siguranta nu v-ati confruntat cu situatia aceasta.

De ce sunt jurnalistii cei mai buni pentru PR

Nu ma pot lauda cu o varsta matusalemica (fapt care de altfel nu imi displace). Si, totusi, de la 20 de ani pana in prezent am acumulat ceva experienta in presa scrisa (si in televiziune - dar mai putin ce-i drept). De-a lungul acestor ani am interactionat cu zeci, poate chiar sute de oameni de PR, din domenii destul de diverse. Iar concluzia pe care indraznesc sa o trag este urmatoarea: daca s-au schimbat regulile in presa, despre care toata lumea spune ca s-a denaturat, ca nu mai e ce a fost o data (de parca noi, oamenii, am mai fi), ca lipseste cu desavarsire calitatea, iar continutul e si el deficitar si alte bla blauri de acest gen; atunci lucrurile s-au denaturat si in domeniul comunicarii si relatiilor publice.
Daca presa nu se mai face ca la carte, atunci nici PR-ul nu se mai face dupa carti, si tot asa.
De ce spun asta?
- Pentru ca rolul PR-ului este sa promoveze ceva sau pe cineva. Iar ca sa obtina rezultate trebuie sa stie sa se adreseze fiecarei categorii de public, sa creeze continut de calitate, dar digerabil, care sa satisfaca si categoria high, dar si pe cea de jos. Mesajul trebuie sa fie UTIL si explicit, sa raspunda la intrebarile: Cine, Ce, Cum, Unde si De ce?

Cateva motive care m-au inspirat sa scriu acest text:

Un martisor, o floare, o poveste

Aceasta postare este despre vremuri vechi si noi, despre pareri impartite si lucruri importante putin apreciate.
Sa luam spre exemplu nunta. De cativa ani incoace, am impresia ca acest eveniment unic in viata celor 2 miri este umbrit de nefericirea invitatilor, care asociaza confirmarea la petrecere cu darul. Se gândesc la vacanta ratata, la rata neplatita, la copilul netrimis in excursie - sau orice isi planuisera sa faca in luna respectiva cu banutii ce urmeaza sa ajunga in posesia gazdelor. Din nefericite, cam aceeasi tristete am citit astazi, de Martisor, pe fetele multor barbati din jur.