Un martisor, o floare, o poveste

Aceasta postare este despre vremuri vechi si noi, despre pareri impartite si lucruri importante putin apreciate.
Sa luam spre exemplu nunta. De cativa ani incoace, am impresia ca acest eveniment unic in viata celor 2 miri este umbrit de nefericirea invitatilor, care asociaza confirmarea la petrecere cu darul. Se gândesc la vacanta ratata, la rata neplatita, la copilul netrimis in excursie - sau orice isi planuisera sa faca in luna respectiva cu banutii ce urmeaza sa ajunga in posesia gazdelor. Din nefericite, cam aceeasi tristete am citit astazi, de Martisor, pe fetele multor barbati din jur.

Barbatii se simt obligati sa respecte un obicei costisitor, asa ca dau o gramada de bani pe ladite cu flori si cadouri scumpe. De parinti parca nici nu indraznesc sa vorbesc. Doar ei stiu cu cat li s-au usurat buzunarele pentru achizitionarea pretioaselor cadouri ce vor fi inmanate de micuti cadrelor didactice. Si când mai auzi ca unii profesori indraznesc sa ceara banii in locul simbolicului cadou, care ar fi putut fi si un banal martisor de 1 leu, mai ca te apuca plânsul.
Din punctul meu de vedere, respectarea traditiei (oricum multi habar nu au ce simbolizeaza martisorul) inseamna simplul snur prins la mana sau in piept, bucuria inmanarii unui ghiocel - adevaratul simbol al primaverii, si gratuitul zambet. Lucrurile nu sunt deloc complicate, situatiile nu sunt stresante, ci noi le facem sa fie asa. Caci, pana la urma, iti garanteaza cineva ca un cadou scump va multumi sau nu o persoana?! Si-atunci, nu-i mai bine sa alegi calea usoara? Creioneaza o poveste din gestul tau simplu! Daruieste un ghiocel si-un simplu snur in doua culori (rosu si alb), zambeste si totul va fi bine...

Simbolistica, vazuta de poetul George Cosbuc intr-unul dintre studiile sale:
"scopul purtarii lui (martisorului) este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet... Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca."