De ce sunt jurnalistii cei mai buni pentru PR

Nu ma pot lauda cu o varsta matusalemica (fapt care de altfel nu imi displace). Si, totusi, de la 20 de ani pana in prezent am acumulat ceva experienta in presa scrisa (si in televiziune - dar mai putin ce-i drept). De-a lungul acestor ani am interactionat cu zeci, poate chiar sute de oameni de PR, din domenii destul de diverse. Iar concluzia pe care indraznesc sa o trag este urmatoarea: daca s-au schimbat regulile in presa, despre care toata lumea spune ca s-a denaturat, ca nu mai e ce a fost o data (de parca noi, oamenii, am mai fi), ca lipseste cu desavarsire calitatea, iar continutul e si el deficitar si alte bla blauri de acest gen; atunci lucrurile s-au denaturat si in domeniul comunicarii si relatiilor publice.
Daca presa nu se mai face ca la carte, atunci nici PR-ul nu se mai face dupa carti, si tot asa.
De ce spun asta?
- Pentru ca rolul PR-ului este sa promoveze ceva sau pe cineva. Iar ca sa obtina rezultate trebuie sa stie sa se adreseze fiecarei categorii de public, sa creeze continut de calitate, dar digerabil, care sa satisfaca si categoria high, dar si pe cea de jos. Mesajul trebuie sa fie UTIL si explicit, sa raspunda la intrebarile: Cine, Ce, Cum, Unde si De ce?

Cateva motive care m-au inspirat sa scriu acest text:

- Pentru ca primesc comunicate - e mult spus stiintifice - dar as zice mai degraba cu termeni pomposi, desi scopul expedierii lor este sa ajunga la marea masa a populatiei, care nu prea ar sti cum sa digere informatia. E adevarat ca rolul redactorului e sa faca informatia digerabila pentru categoria de public careia i se adreseaza, dar de multe ori pentru "traducerea" in termeni accesibili a unui comunicat pompos e nevoie sa pui mana pe telefon si sa mai afli cate ceva de la X persoana care a declarat ceva. Si cum aceasta persoana fie este plecata in tarile calde, fie este foarte ocupata si nu-ti poate raspunde decat peste 2 saptamani, articolul "imbatraneste" in redactie sau nu mai vede niciodata lumina tiparului. Lucru ce ar fi putut fi evitat daca ar fi fost furnizate la timp si complet toate informatiile necesare.

- Pentru ca primesc comunicate in care se anunta un eveniment cu public targetat, sunt date temele ce vor fi abordate si atat... Daca sunt o publicatie stiintifica, ce are public targetat, atunci ma respect si trimit un om la eveniment, sa culeaga informatiile necesare, sa ia pulsul la cald - cum imi place mie sa spun. In schimb, daca sunt ditamai cotidianul, care are rubrici din toate domeniile, nu stiu daca in ziua respectiva am om disponibil pentru eveniment. Pentru mine e mai important sa vand, sa am continut pentru prima pagina, si stim cu totii ca acolo rar ajung informatiile utile, ci mai mult cele de cancan, asa ca reporterul e rezervat pentru o bataie cu frisca intre 2 "staruri" autohtone. Nu va suna cunoscut?!

- Pentru ca primesc un comunicat post-eveniment in care nu mi se spune mai nimic. Si ma intreb care este rolul lui? Doar sa bifeze partea de raportare dintr-un proiect? Adica oamenii chiar nu vor ca informatia sa fie distribuita mai departe pe bune? Din punctual mu de vedere, decat sa spui multe despre nimicuri care nu intereseaza pe nimeni, mai degraba incepi cu ceva util si doar amintesti despre Nimic, punandu-l totusi intr-o lumina pozitiva.

- Pentru ca majoritatea PR-ilor nu se intreaba ce ii intereseaza pe jurnalisti si daca subiectul lor este usor promovabil, daca va trece de sedinta de sumar sau nu...

In schimb, un jurnalist promoveaza oricand, cu lejeritate, oameni si produse. Desigur, e posibil ca eventualul client sa se ridice cu pretentii, dar deja atunci vorbim despre altceva, trecem din zona redactiei in departamentul de marketing, pentru advertoriale.

Nu as vrea sa inchei inainte de a mentiona ca am intalnit si cativa PRi extraordinari atat pe plan personal, cat si pe plan profesional. Ii numar pe degetele de la o mana, dar sigur fac toti banii, fiindca se ghideaza in egala masura pe nevoile clientului si ale publicului, iar succesul vine de la sine.