Prebioticele și probioticele luptă cu infecțiile de sezon

Probioticele sunt acele bacterii „bune”, care au capacitatea de a menține și de a restabili echilibrul florei intestinale și de a susține sistemul imunitar. Aceste microorganisme vii sunt de mai multe tipuri, fiecare având proprietăți specifice. Cele mai cunoscute tulpini de bacterii benefice sunt Bifidobacterium și Lactobacillus.

Prebioticele sunt substanțe nedigerabile care favorizează dezvoltarea bacteriilor benefice (bifidobacterii și lactobacili). Ele sunt de fapt „hrana” pentru probiotice. Cele mai cunoscute prebiotice sunt fructooligozaharidele (FOS), care sunt utilizate la nivelul colonului pentru dezvoltarea și menținerea probioticelor din organism.
Produsele care conțin probiotice și prebiotice se numesc simbiotice. Studiile clinice arată că simbioticele au o eficacitatea crescută pentru îmbunătățirea imunității organismului.

Beneficiile probioticelor și prebioticelor

O floră intestinală sănătoasă este esențială pentru menținerea și îmbunătățirea imunității. Această floră împiedică agenții patogeni care pătrund zilnic în organism să se fixeze la nivelul tractului digestiv. Este vorba despre „efectul de barieră”. Flora intestinală stimulează de asemenea formarea celulelor imunitare și le face mai active.

Probioticele favorizează echilibrul florei intestinale. Ele îmbunătățesc activitatea barierei intestinale contra agenților patogeni externi. Totodată, probioticele stimulează sistemul imunitar în lupta contra infecțiilor de sezon.
Prebioticele favorizează înmulțirea probioticelor, ceea ce determină un efect inhibitor asupra dezvoltării bacteriilor patogene, prevenind infecțiile. În plus, prebioticele au capacitatea de a absorbi substanțe nocive cum ar fi toxinele cu potențial cancerigen sau colesterolul rău.
De exemplu, s-a demonstrat că probioticele Institutului Rosell și prebioticele din sfeclă de zahăr reduc semnificativ durata și severitatea infecțiilor respiratorii și gastrointestinale în cazul copiilor preșcolari și școlari. 

Surse de probiotice și prebiotice

Principalele probiotice fiind bacterii lactice, ele se găsesc în lactatele fermentate: iaurturi, sana, kefir, brânză de vaci fermentată. Acestea trebuie consumate într-o cantitate suficientă astfel încât să aducă beneficii sănătății. O sursă importantă de probiotice sunt iaurturile, însă nu toate cele din comerț sunt sănătoase. Un iaurt cu valoare de probiotic nu trebuie să conțină: lapte praf, arome, coloranți, agenți de îngroșare, fructe, zahăr sau îndulcitori (glucoză, fructoză). Cât despre prebiotice, surse naturale sunt: ceapa, prazul, cicoarea, rădăcinile de sfeclă, guliile, bananele.
Probioticele și prebioticele pot fi administrate împreună sub forma suplimentelor alimentare simbiotice. Astfel suntem siguri că beneficiem de cantitatea optimă care ne asigură efectele binefăcătoare așteptate. În cazul protejării contra infecțiilor de sezon, acum este momentul să începeți o cură cu probiotice și prebiotice, pentru ca acestea să aibă suficient timp pentru a-și face efectul. Un pliculeț cu probiotice și prebiotice luat în fiecare dimineață, înaintea micului dejun, reprezintă un veritabil scut de apărare împotriva virozelor, otitelor sau infecțiilor gastrointestinale.

România, pe locul 1 în Europa la creșterea procedurilor de transplant

“România deţine prima poziţie în Europa în ceea ce priveşte creşterea procentului de transplant, atât ca proceduri de transplant efectuate, cât şi ca număr de donatori. Menţinem aceeaşi linie ca anul trecut, şi ne dorim să revitalizăm activitatea de transplant de cord, precum şi să realizăm în 2015 primul transplant pulmonar în România”, a declarat ministrul Sănătăţii, Nicolae BĂNICIOIU.

Progresul României în ceea ce priveşte activitatea de transplant a fost evidenţiat şi de un studiu realizat de Comisia Europeană în perioada 2007 – 2013, şi care urmăreşte progresele înregistrate la acest capitol de statele membre. Astfel, România deţine poziţia a doua ca dezvoltare a procedurilor de transplant, dar şi ca majorare a numărului de donatori, după Luxemburg.

Ministerul Sănătăţii susţine dezvoltarea acestei activităţi, prin deblocarea de posturi în cadrul Agenţiei Naţionale de Transplant, realizată în 2014, asigurarea finanţării prin Programul Naţional de Transplant, precum şi prin acreditarea unor noi centre care să efectueze astfel de proceduri.

De asemenea, pentru prima oară, coordonatorii de transplant şi anesteziştii implicaţi în identificarea donatorilor sunt remuneraţi pentru activitatea lor.

Totodată, România a transpusă Directiva Europeană 2012/25, ceea ce va permite ca începând cu anul 2015 să aderăm la o platformă europeană care să ne permită identificarea mai rapidă a unor donatori pentru marile urgenţe din transplant.

În 2014 au fost acreditate 39 spitale capabile să identifice şi să declare donatori în moarte cerebrală (dintre care 33 sunt centre noi), două centre pentru transplant hepatic (Fundeni şi Sf. Maria), patru centre pentru transplant renal (Fundeni, Cluj, Iaşi, Braşov) şi trei centre pentru transplant de cord (Târgu Mureş, Floreasca şi Institutul C.C. Iliescu).

Aceste activităţi au permis salvarea vieţii unui număr important de pacienţi care necesitau transplanturi de organe, reducând listele de aşteptare, mărind longevitatea după transplant şi îmbunătăţind calitatea vieţii pacienţilor transplantaţi.

Echilibrare cu terapia RAINDROP

Toate terapiile au la bază aceleaşi principii de readucere a omului la starea de echilibru, pace şi armonie interioară, respectiv dreptul Divin al fiecăruia. Dar pentru reușită mai rămân doi factori cel puţin la fel de importanţi: terapeutul și pacientul. Andrei Stoiciu, terapeut la Centrul Shakti, din Capitală, despre tehnica Raindrop.

„Echilibrează mintea și corpul”

- Andrei, ce ne poţi spune despre tehnica Raindrop? În centrul Shakti este trecută la secțiunea masaj, dar ea e mult mai mult de atât. În timpul ședinței se folosesc uleiuri esențiale într-o anumită ordine și pe anumite zone din corp, cum ar fi tălpile și coloana vertebrală.

- Terapia sau tehnica Raindrop combină arta aromaterapiei cu tehnicile Vita Flex (tehnica antică tibetană „vitalitatea prin reflexe”); masaj și aplicarea uleiurilor esenţiale pe diverse porţiuni ale corpului. Folosirea combinată a impulsurilor energetice care se dau prin manevrele speciale de masaj, dar şi prin folosirea a nouă uleiuri speciale aduce organismul într-o stare de echilibru şi armonie; atât la nivel fizic, cât și la nivel mental şi emoţional, detoxificând şi purificând în același timp. Într-un cuvânt, terapia echilibrează mintea şi corpul.

Test de sânge în loc de biopsie pentru cancerul colorectal?

Chimioterapia administrată în prezent în stadiile incipiente ale cancerului de colon reprezintă tratamente de referinţă. Dar, de mai mulţi ani, medicii propun terapii alternative, mai puţin toxice pentru organism. Este, de exemplu,  cazul tratamentelor pe bază de anticorpi monoclonali, cu precizarea că nu toţi bolnavii răspund la fel la această terapie. Pentru a preciza o terapie personalizată şi pentru a nu-i expune pe pacienţi în mod inutil unor tratamente ineficiente este necesară o analiză a ţesuturilor tumorale. Această analiza permite depistarea mutaţiilor genelor KRAS şi BRAF eseţiale pentru un răspuns bun la tratamentele cu anticorpi monoclonali. În cazul cancerului de colon, prezenţa acestor mutaţii face ineficientă terapia cu anticorpi monoclonali, în sensul blocării divizării anarhice a celulelor maligne.

Aşadar, este importantă detectarea acestor mutaţii. Or, acest lucru este posibil printr-un simplu test de sânge, test care înlocuieşte analiza ţesutului tumoral, deci biopsia. Cercetătorii francezi de la unitatea 896 a Inserm au publicat în revista Nature Medicine din luna martie a acestui an principalele coodonate ale noului test, pas important în direcţia personalizării tratamentului cancerelor. Testul constă într-o analiza specifică a ADN-lui celulelor tumorale, circulant în sânge - întrucât cantităţi mici de sânge, provenit direct din tumori, există în circuitul sanguin al bolnavilor de cancer, a declarat prof. dr. Alain Thierry, de la Inserm Montepellier (Franţa), într-un articol apărut recent în Le Figaro, ediţia online.

La stat sau la privat?

Înainte aveam doar impresia că în Bucureștiul zilelor noastre totul se întâmplă pe fugă. Acum pot spune că într-adevăr așa stau lucrurile. Și nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. E suficient să vă opriți pentru câteva minute într-o intersecție mare, oriunde doriți, și să priviți cum oamenii aleargă în toate direcțiile. Iar trist este că mulți dintre ei nici nu au treabă, dar simplul fapt că se găsesc în mijlocul mulțimii îi face să țină pasul cu ea. La fel se întâmplă și cu sănătatea.
Cât timp oamenii sunt sănătoși, nu se interesează de prevenție sau de metodele noi de tratament, iar după ce primesc diagnosticul intră în marea horă a sistemului sanitar românesc. Pentru început, mulți români au probleme legate de alegerea clinicii și medicului corespunzător. În urmă cu câțiva ani buni, e adevărat că în clinicile private serviciile erau de primă mână, se economisea timp și, chiar dacă tarifele erau mai mari, pacientul pleca acasă liniștit. În prezent, însă, au fost multe cazuri în care chiar și din clinicile particulare pacienții au plecat nemulțumiți (spre exemplu în cadrul conferinței organizate cu prilejul lansării campaniei: Mamografia salvează vieți, pacienta Raluca Iliescu a povestit că medici de la o clinică renumită din țară au trimis-o acasă, asigurând-o că este sănătoasă. Norocul ei a fost însă că a mai cerut o părere la o altă clinică privată, unde a avut șansa să dea peste medici profesioniști, care i-au pus diagnosticul de cancer la timp și astfel i-au salvat viața).
Dar au fost și sunt și cazuri în care pacienții au ales spitale de stat, și au fost foarte mulțumiți. Căci, până la urmă, majoritatea medicilor de la privat lucrează și la stat, iar Ministerul Sănătății a făcut eforturi mari să doteze cu aparatură modernă cât mai multe spitale. Așa se face că, din fericire pentru noi, se pot efectua și în România multe proceduri la standardele din străinătate.
Spre exemplu, în cei 55 de ani de funcţionare, Institutul Clinic Fundeni a demonstrat o înclinaţie continuă spre dezvoltare şi inovaţie, prin numeroasele proiecte demarate în premieră, precum şi prin implementarea unor tehnici şi proceduri medicale inovatoare.
„Anual avem peste 80.000 de pacienţi în regim de spitalizare continuă, în timp ce în regim de spitalizare de zi vorbim deja de sute de mii de persoane care se adresează institutului. Numai în acest an, până acum, s-au realizat peste 100 de transplanturi renale şi aproape 100 de tranplanturi hepatice. De asemenea, nu putem să nu menţionăm şi activitatea de transplant medular din cadrul Institutului, care din 2001 de când a fost demarată şi până în prezent a înregistrat peste 600 de transplanturi medulare. Şi nu ne oprim aici”, a declarat conf. dr. Carmen Orban, managerul Institutului Clinic Fundeni.

Așadar, puteți merge cu încredere să vă tratați în unitățile de stat! Și nu uitați: indiferent de importanța jobului sau a altor treburi zilnice, VIAȚA ARE PRIORITATE!

După 7 ani, s-a redeschis Centrul de Transfuzii din I C Fundeni

Cu ocazia Zilelor Institutului Clinic Fundeni, unitatea medicală de prestigiu din România continuă seria proiectelor dezvoltate în beneficiul pacienţilor săi. Anul acesta au început lucrările de construcție la Centrul de Excelență în Medicina Translațională, care a primit finanţare recent.

În plus, a avut loc şi inaugurarea Punctului de Transfuzii din cadrul Institutului Clinic Fundeni, care reprezintă redeschiderea centrului pentru donatorii de sânge după şapte ani de inactivitate. De asemenea, conducerea unităţii medicale inaugurează şi Laboratorul de Citogenetică şi de Imunofenotipare, un proiect care va ajuta la efectuarea unor analize performante si depistarea precoce a leucemiilor acute, realizat cu ajutorul unui parteneriat cu GDF SUEZ Energy România și Asociația Dăruiește Viața.

Bărbații cu chelie, predispuși la cancer de prostată

Bărbaţii cu chelie sunt mai predispuşi la a suferi de cancer de prostată şi boli de inimă. Comparativ cu persoanele cu păr normal, această categorie de oameni prezintă un risc scăzut de a face cancer testicular. În plus, un alt avanataj este acela că libidoul lor este mărit şi se bucură de o viaţă sexuală mult mai activă, arată câteva studii publicate de dailymail.co.uk.

Un studiu al cercetătorilor americani, publicat săptămâna trecută în Journal of Clinical Oncology, a descoperit că bărbaţii care suferă de alopecie androgenică, cea mai comună formă de cădere a părului, care afectează circa 50% dintre bărbaţi până la vârsta de 50 de ani, au un risc cu 40% la mai mare de a suferi de cancer al prostatei, faţă de bărbaţii care nu îşi pierd părul. 

„Aceasta este cea mai recentă dovadă care susţine existenţa unei legături între chelia clasică a bărbaţilor şi cancerul la prostată, lucru despre care se ştia deja de ceva timp”, a declarat Chris Eden, medic urolog în cadrul Royal Surrey County Hospital din Guildford, Marea Britanie. Potrivit specialistului, alopecia androgenică - o afecţiune moştenită în familie - este legată de niveluri ridicate ale testosteronului, hormonul sexual masculin. „Testosteronul duce la o subţiere a foliculilor de pe pielea capului, care în timp încetează să mai producă păr. Ştim, de asemenea, că tumorile canceroase ale prostatei sunt susţinute de testosteron, deci avem un numitor comun”, a mai explicat urologul britanic.

Simptomele urticariei cronice pot persista şi până la șase săptămâni

Urticaria poate afecta pacienţii indiferent de vârstă sau de sex, dar s-a constatat că cel mai des sunt diagnosticate persoanele cu vârste între 20 și 40 de ani, în cea mai mare parte femei, deoarece acestea au un risc de două ori mai crescut de îmbolnăvire decât bărbaţii
 

Conform unui studiu publicat de Jurnalul Britanic de Dermatologie, dintre pacienţii diagnosticaţi cu urticarie spontană cronică, la nivel european, 86% au prezentat tulburări emoţionale, precum anxietate sau depresie, 84% au simţit impactul negativ asupra vieţii sociale şi 71% au întâmpinat dificultăţi în viaţa de familie din cauza izolării sociale autoimpuse, a stării de tristeţe continuă, a lipsei de energie, dar şi de somn.
 

Manifestată prin apariţia spontană a papulelor roşii şi umflate

Urticaria spontană cronică este o formă severă a urticariei care se manifestă prin apariţia spontană a papulelor roşii şi umflate, a mâncărimii şi, uneori, prin umflături în straturile profunde ale pielii (angioedem). „Spre deosebire de urticaria acută, unde simptomele se diminuează pe măsură ce sunt tratate, în cazul urticariei cronice acestea pot fi permanente sau pot reapărea şi persista timp îndelungat”, a declarat profesor doctor Călin Giurcăneanu, Preşedintele Societății Române de Dermatologie (SRD). În plus, din cauza simptomelor severe ale afecţiunii calitatea vieţii pacienţilor este drastic redusă. „Cercetările la nivel european au arătat că indicatorii de sănătate ai pacienţilor cu urticarie spontană cronică sunt la acelaşi nivel cu ai celor care suferă de boli cardiovasculare”, a adăugat și doctor Alin Nicolescu, Secretar General SRD.

„Medicamentele nu-s disponibile în regim compensat”

Un studiu de impact economic al urticariei efectuat în SUA a demonstrat că deşi prevalenţa urticariei spontane cronice este scăzută (0,04%), costurile tratamentelelor sunt uriaşe, ajungând la 244 milioane dolari/an şi împovărând astfel sistemul de sănătate. ,,1% din populaţia globului se luptă cu simptomele şi consecinţele negative ale urticariei spontane cronice, iar dificultatea este că aceste simptome pot persista şi până la șase săptămâni. Tocmai de aceea este esenţial ca pacienţii să primească tratamentul corespunzător şi să îl urmeze conform indicaţiilor medicului. Din păcate, în acest moment în România tratamentul care poate ameliora simptomele urticariei cronice şi îmbunătăţi calitatea vieţii pacienţilor nu este disponibil în regim compensat. Iar acest lucru este resimţit nu doar la nivelul pacientului, ci şi la nivel macroeconomic, întrucât costurile de tratament cresc, atât cele directe legate de terapia medicamentoasă prescrisă, dar şi cele indirecte cauzate de tulburările emoţionale, performanţa scăzută, absenteismul la locul de muncă”, a concluzionat profesor doctor Diana Deleanu, Preşedintele Societății Române de Alergologie şi Imunologie Clinică (SRAIC).

Mamografii gratuite pentru femeile cu venituri sub 1.000 lei

Femeile cu vârsta peste 40 de ani au indicația de a realiza anual o mamografie, pentru a-și verifica sănătatea sânilor, eventual pentru a depista în stadiu incipient cancerul mamar. Din păcate, din lipsa timpului, dar și a banilor, multe doamne ignoră sfaturile medicilor. Pentru a veni în sprijinul acestora a fost lansată campania socială Mamografia Salveaza Vieți „Dăruiește un LIKE și salvează o viață”, prin care femeile peste 50 de ani, cu venituri sub pragul de 1.000 de lei, pot primi mamografii pe o perioadă nedeterminată.

Potrivit organizatorilor, în prima lună vor fi acordate 50 de mamografii gratuite primelor femei înscrise în program, urmând ca ulterior beneficiarele mamografiilor gratuite să fie selecționate prin tragere la sorți. Mai exact, la fiecare 250 de like-uri primite pe Facebook va mai fi desemnată o câștigătoare. Condițiile înscrierii în campanie sunt: femeie peste 40 de ani, cu venituri reduse, care să nu fi făcut o altă mamografie în ultimul an.

Femeile care doresc să beneficieze de o mamografie gratuită se pot înscrie completând formularul de pe site-ul www.mamografiasalveazavieti.ro sau dând like paginii de Facebook a campaniei

Cancerul de sân nu doare și nu se vede

Initiațiva campaniei aparține medicului Elena Claudia Teodorescu, care în cei 15 ani de experiență în Imagistica Sânului a constatat nevoia esențială de depistare precoce a cancerului mamar pentru salvarea de vieți și, mai mult, pentru supraviețuirea în condiții aproape normale a femeilor afectate de această boală. „Cancerul de sân reprezintă circa 25% dintre cancere. Din păcate, nu poate fi prevenit, dar există metode de diagnosticare în stadiu zero, incipient, așa că trebuie să profitați de ele. Cancerul nu ocolește pe nimeni. Spre exemplu, numai în 2012 la nivel mondial s-au înregistrat circa 1,67 milioane de cazuri noi, din care s-au înregistrat 0,52 milioane de decese, ceea ce înseamnă o rată medie de mortalitate de 31%. Totodată, statisticile arată că în țările dezvoltate mortalitatea este de 25%, pe când în cele slab dezvoltate aceasta este de 39%. În România, lucrurile se prezintă astfel: opt mii de femei diagnosticate anual, din care 36% decese în 2012. Din păcate, mai mult de 50% dintre cazuri sunt descoperite în stadii avansate. Ca să vă faceți o idee ce înseamnă acest lucru: supraviețuirea pentru pacientele diagnosticate în stadiul zero, incipient, este de 93%, în timp ce pentru cele diagnosticate în stadiul patru este de doar 15%. Așadar, nu uitați: mamografia salvează vieți”, a declarat doctor Elena Claudia Teodorescu, medic primar radiologie și imagistică medicală și fondatorul Donna Medical Center.

„Multe paciente ne sugerează să le lăsăm să facă investigații mai puțin invazive – căci nu e un secret pentru nimeni că mamografia este dureroasă. Gradul de suportabilitate diferă de la o pacientă la alta, dar rezultatele sunt mult superioare celorlalte metode de diagnosticare. Aceasta este singura investigație care poate evidenția microcalcificările - care de multe ori sunt singurele semne de cancer, deși nu dau niciun semn și nu sunt palpabile. Apoi, este bine să menționăm că e nevoie nu doar de aparatură performantă, ci și de un specialist care să interpreteze corect rezultatele. Căci acele mici puncte de pe film nu pot reprezenta nimic sau pot fi debutul unei catastrofe. Așa că medicii trebuie să ia măsuri rapid”, a spus și profesor universitar doctor Alexandru Blidaru. 

„Prioritară e viața, apoi reconstrucția”

În general, orice aspect nou apărut pe film trebuie tratat cu suspiciune. Nu lăsați timpul să treacă, pentru a vede dacă este prieten sau dușman, pentru că poate fi prea târziu. „Executăm operații cât mai mici și adresate tumorii respective. Facem tot posibilul să nu ajungem la mastectomie, pentru că atunci lucrurile se complică, iar supraviețuirea trebuie să recunoaștem că nu este grozavă. În plus, de câțiva ani încercăm să ne ocupăm și de estetică în timpul aceleiași intervenții, în sensul că dacă sânii sunt foarte lăsați îi putem ridica, sau dacă e nevoie de reconstrucție pacienta se trezește cu sâni noi. Legat de reconstrucție, aș vrea să adaug faptul că jumătate din timpul meu îl petrec convingându-le pe paciente să facă ce este mai bine pentru ele. E ca și cum undeva ar fi un incendiu, iar când vin pompierii proprietarul îi oprește la ușă să le spună: «să nu-mi murdăriți covorul..., și dacă tot ați venit, haideți să vedem cum am putea aranja apoi mobila în living». Ei bine, asta încerc să le explic pacientelor. În cazul lor prioritar este să-și salveze viața. Apoi... vom vedea ce e de făcut”, a adăugat profesorul Blidaru.