Un obicei care debutează în copilărie, dar și la maturitate
A avea mâini frumoase începe prin a avea unghii impecabile. Totuși, pentru o treime dintre femei
acest lucru este aproape imposibil din cauza faptului că obișnuiesc
să-și roadă unghiile. Onicofagia afectează în egală măsură și bărbații, dar cum în cazul multora dintre ei aspectul unghiilor nu este chiar așa de important, acest obicei poate fi ușor ignorat.
Cauzele onicofagiei sunt multiple și, în general, de natură psihologică. Cel mai frecvent, obiceiul roaderii unghiilor debutează în copilărie, pur și simplu din plictiseală, din cauza foamei sau din pricina frustrării. Peste 60% dintre copii obișnuiesc să-și roadă unghiile sau să țină degetul în gură ca mijloc de autoalinare, liniștire. Incidența onicofagiei este din ce în ce mai mică în cazul persoanelor peste 18 ani. Totuși, în jur de 25-30% dintre adulți obișnuiesc să-și roadă obsesiv unghiile. Când onicofagia debutează la maturitate, cauzele sunt legate de stres, de probleme la locul de muncă sau de anumite evenimente din cadrul familiei. Psihologii vorbesc în aceste cazuri despre o tulburare de comportament manifestată printr-un gest obsesiv. Onicofagia face parte din categoria ticurilor nervoase automutilante, alături de răsucirea și ruperea firelor de păr (tricotilomania), scărpinarea și lezarea pielii (dermatilomania).
Onicofagia
nu este doar o problemă estetică la nivelul unghiilor, această
tulburare poate avea consecințe atât asupra stării de sănătate, cât și
asupra vieții sociale. Unele persoane ajung să-și roadă unghiile până la
sânge, altele chiar și în somn. Rezultatul: vârfurile degetelor sunt inflamate și foarte dureroase, apar leziuni ale cuticulelor, unghiile sunt roase din carne și au un aspect urât. Mai mult decât atât, persoanele care au acest obicei pot suferi infecții
la rădăcina unghiilor sau la nivelul gurii din cauza transmiterii
microbilor de pe mâini în gură și invers. În cazuri extreme pot apărea
depozite de puroi pe degetele umflate și roșii. În plus, onicofagia
poate conduce la probleme dentare, infecții ale gingiilor și favorizează apariția cariilor. Pe plan psihologic,
onicofagia influențează în mod negativ calitatea vieții persoanelor
afectate, care conștientizează că au o problemă de care nu pot scăpa, se
simt complexate din această cauză, pot suferi de anxietate, ajung să
evite relațiile sociale.
Sfaturi pentru a opri roaderea unghiilor
Există
mai multe metode blânde și non-invazive pentru a pune capăt obiceiului
roaderii unghiilor. Dacă ne gândim că onicofagia este strâns legată de
stres, psihologii le recomandă persoanelor în cauză să încerce diverse activități relaxante,
precum practicarea unui sport, lectura. Totodată, încercați să
înlocuiți obiceiul de a vă roade unghiile cu altă acțiune. Ori de câte
ori simțiți nevoia de a vă roade unghiile, faceți altceva pentru a vă ține mâinile ocupate: jucați-vă cu o minge antistres sau petreceți câteva minute jucându-vă pe tabletă sau telefon. Dar metoda
clasică și cu o eficiență incontestabilă în oprirea roaderii unghiilor
constă în aplicarea unei soluții cu gust foarte amar, care are o funcție repulsivă, împiedicând imediat obiceiul respectiv.
Aplicată zilnic pe întreaga unghie și pe cuticule, soluția amară dă rezultate în scurt timp. În trei săptămâni, unghiile pot deveni din nou mai lungi și mai frumoase.
Psihologii spun despre o astfel de soluție, care este fără culoare și
fără miros, că acționează precum un gardian invizibil și reprezintă
puterea voinței într-o sticluță. Cu ajutorul acestei soluții, femeile
pot începe din nou să se bucure de aspectul frumos și îngrijit al
unghiilor, iar bărbații pot depăși jena de a-și roade unghiile.
În cazul copiilor și adolescenților
care au obiceiul de a-și roade unghiile sau de a ține degetul în gură,
mamele pot găsi foarte folositor un astfel de produs cu gust amar.
Agenții extrem de amari din compoziția soluției sunt siguri în
administrarea la copii, dacă produsul este utilizat conform
instrucțiunilor. Totuși, acesta nu este recomandat copiilor cu vârsta
sub 3 ani, avertizează reprezentanții publicației DOCTORUL MEU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu