Day 1 la Coloana Medicala

Am ajuns la clinica inghetata si cu emotii mari, fiindca elongatiile sau decompresia nu suna tocmai prietenos la prima vedere. Insa am scapat repede de teama, fiindca a trebuit sa fac fata valului urias de prezentari, strangeri de mana si zambete. Nu stiu daca personalul clinicii are trecuta in fisa postului amabilitatea sau e pur si simplu o stare generala a oamenilor care lucreaza la Coloana Medicala.

Daca veti avea ocazia sa treceti pe acolo vreodata, veti sti exact despre ce vorbesc. Cu ocazia asta mi-am reamintit de ce imi place sistemul privat. Nu doar ca ofera servicii integrate intr-un singur centru (scutindu-ma astfel de interminabilele drumuri intre medicul de familie si diversi specialisti. Pentru fiecare in parte e nevoie de trimitere, niciunul nu-i in aceeasi cladire cu celalalt si sa vezi maraton intre spitale, policlinici s.a.m.d. Dupa ce tai de cateva ori Bucurestiul in lung si-n lat mai ca-ti vine sa reconsideri strategia si pozitia si ajungi la concluzia ca nu esti chiar atat de bolnav incat sa pierzi atata timp - pe care oricum nu-l ai. Sau, pe de alta parte, daca esti intr-adevar atat de bolnav incat nici nu te poti deplasa, tot trebuie sa ajungi la medical de familie - tu sau cineva in care are dr incredere, ca sa-ti dea concediu medical si altele), dar se preocupa de tine ca persoana si te trateaza personalizat, iti spun pe nume, iti explica pas cu pas ce urmeaza si te fac sa ai incredere in procedurile lor si in viitor. Desigur ca, acolo unde se poate, apelez si la serviciul de stat - daca nu de alta, macar sa fiu impacata cu gandul ca nu imi retine statul degeaba contributia pentru sanatate. Dar pentru anumite probleme, privatul mi se pare o alegere mai buna (aveti insa grija ce alegeti, fiindca am intalnit si medici la care - in ciuda tarifelor la standard europene - asteptam cate o jumatate de zi, cu tot cu programare).

Cam lunga paranteza mea, asa ca am sa revin cu detalii la subiect... Sedinta a inceput cu cateva masuratori, despre care fusesem anuntata cu o zi inainte. Cu ocazia aceasta am aflat ca am mai intrat putin la apa (din cauza coloanei, a varstei, sau poate ca niciodata nimeni nu mi-a masurat inaltimea correct). Masuratorile au fost facute de unul, doi, trei... am pierdut sirul medicilor care au tot intrat in sala de tratament cat am stat acolo. Si, ce mi-a placut cel mai mult, a fost in permanenta cineva cu mine.
Am inceput tratamentul cu un vibromasaj usor, urmat de termoterapie (cum sunt mare amatoare de caldura, asta mi-a placut cel mai mult), apoi s-a trecut la decompresie/elongatie pentru fiecare segment cu probleme, pe rand (nu stiu exact cat timp a lucrat aparatul pe fiecare zona, fiindca nu am avut ceasul la indemana si in plus eram si ocupata sa raspund punctual la intrebarile unui test, pe care mi le citea medicul insotitor). Legat de decompresie, pot spune ca nu a durut deloc. Cand am vazut atatea curele cu care am fost infasurata, pentru un moment am avut impresia ca o sa ma traga de o sa-mi ajunga capul intr-o parte a salonului si picioarele vor sta lipite de peretele opus - stiu, am vazut multe filme de groaza:) . Dar nu a fost deloc asa. Din contra, aproape ca nu am simtit cand tragea aparatul (se pare ca intinde fooarte usor timp de un minut - daca am retinut bine - dupa care revine in pozitia initiala si relaxeaza pentru cateva secunde). Sedinta s-a incheiat cu un alt soi de masaj - pe care chiar l-am simtit. Potrivit dr, se pare ca acesta este realizat cu un aparat ce reprezinta varianta moderna a traditionalelor ventuze. Dar am sa va vorbesc intr-o alta zi si despre acestea din urma. Se putea sa nu le incerc eu?!

In concluzie, dupa o ora si jumatate am parasit clinica mult mai optimista si... fara niciun fel de durere.

Ministerul Sanatatii roaga romanii sa stea acasa cand e frig

În zilele cu temperaturi extrem de scăzute, Ministerul Sănătăţii recomandă populaţiei să asculte sfatul medicilor si să evite deplasările/plimbarile în spații deschise și expunerea la frig,  să respecte regulile de igienă pentru evitarea îmbolnăvirilor şi să consume alimente bogate în proteine, fructe şi legume. 

Desigur, daca trebuie sa mergeti la serviciu nu aveti incotro, trebuie sa infruntati gerul, dar macar aveti grija sa va imbracati bine. Reprezentantii Ministerului Sanatatii precizeaza ca: in cazul în care este necesară deplasarea în spații deschise, este recomandată folosirea mijloacelor de protectie adecvate -căciuli, mănuși etc. Trebuie evitată  expunerea prelungită a mâinilor și picioarelor la temperaturi scăzute pentru a se feri de degerături. De asemenea, in cazul simptomelor de raceala, trebuie evitată automedicația și este recomandată consultarea medicului.

 

Specialistii de sanatate publica din Ministerul Sanatatii recomanda ca, persoanele vârstnice, în special cele cu afecțiuni cardiace și respiratorii, să evite deplasările și frecventarea locurilor aglomerate care creează premisele decompensării în condiții de temperaturi scăzute.

Sunt indicate consumul de alimente bogate în proteine şi grăsimi nesaturate, fructe, legume şi evitarea băuturilor alcoolice.

 

În această perioadă, trebuie să se acorde o atenție specială copiilor -aceștia nu trebuie lăsați să aștepte în interiorul autovehiculelor parcate sau sa fie transportati pe distanțe lungi în vehicule fără posibilități de climatizare și neechipate corespunzător.

 

Locuinţele şi spaţiile închise de locuit trebuie să fie încălzite corespunzător şi trebuie evitată utilizarea instalațiilor improvizate, care pot duce la intoxicații cu monoxid de carbon.

 

Ministerul Sănătății a reluat atenționarea către direcțiile de Sănătate Publică județene și a Municipiului București pentru a lua toate măsurile care se impun la nivelul unităților sanitare, astfel încât acestea să poată primi, tria și interna un număr mai mare de pacienți, pe perioada vizata. De asemenea, Ministerul Sanatatii a solicitat  Directiilor de Sanatate Publica sa verifice stocurile de medicamente necesare pentru tratamentul pacientilor afectati de temperaturile scazute din aceasta perioada.

 

De asemenea, serviciile de ambulanță județene au fost  avertizate să suplimenteze numărul de echipaje și să doteze corespunzător mașinile de intervenție, in functie de necesitatile din teren.

 

Sindromul Sacroiliac, tratat de Coloana Medicala

Cunoasteti celebra zicala: "Toate drumurile duc la Roma"? Cam asta mi s-a intamplat si mie in ultima vreme. Il cunosc pe doctorul Vasile Druta de cativa ani buni, si stiu ce treaba minunata face impreuna cu echipa sa, fiindca cineva apropiat a fost pacientul dumnealui, si a facut minuni. Pe de alta parte, si el imi cunoaste problemele de spate si mi-a propus sa ma las pe mana sa, numai ca programul incarcat nu mi-a permis sa ii ofer corpului meu 10 zile legate de tratament. Asta pana intr-o zi, cand am luat decizia corecta...

O "minunata" zi in care trebuia sa ma bucur de excursia mult asteptata intr-un oras european superb, pe care nu am apucat sa-l mai vad fiindca am ramas blocata de spate (poate va povestesc cu alta ocazie despre acest episod frustrant, dar edificator pentru viitor). Ideea e ca, intrucat singurele "obiective" pe care am reusit sa le vizitez in acea escapa au fost superba camera de hotel si rezerva de la Camera de Garda a Spitalului (medicina in afara e... jos palaria), mi-am propus ca la intoarcere sa fac ceva pentru spatele meu.

 

Am inceput din nou cautarile, si unde credeti ca am ajuns? Fix la doctorul Druta. Fiindca, si daca nu l-as fi ales direct pe el, mi-l recomandau toti cei cu care am luat contact (incepand cu medicul radiolog de la care am ridicat radiografiile si RMN-ul...).

Urmeaza sa incep programul de recuperare la clinica sa: COLOANA MEDICALA, si desigur ca am sa va tin la current cu toate procedurile, dar si cu evolutia mea :)

 

Intre timp, insa, vreau sa va impartasesc si voua cate ceva despre Sindromul Sacroiliac. Va marturisesc ca nici eu nu stiam ca exista asa ceva, insa tot cautand despre simtomele mele am dat peste acest diagnostic pompos.

 

SINDROMUL SACROILIAC este o afectiune la nivelul articulatiei sacroiliace (la nivelul bazinului). Aceasta este o articulatie sinoviala, plana, semimobila ce pune in contact doua suprafete articulare situate intre osul sacru si ilion. Ea este bine consolidata de ligamentele sacroiliace ventrale, dorsale, ligamentul sacroiliac interosos, ligamentele sacroischiatice si ligamentul iliolombar. Acesta din urma, prin patologia lui, poate mima un sindrom vertebral sau o durere de spate insotita de semne clinice specifice.

Sunt numeroase cauze ce duc la disfunctia articulatiei sacroiliace: diferenta de lungime intre membrele inferioare, traumatismele in urma unor caderi sau patologii ca spondilita anchilozanta, degenerescenta discala, hernia de disc, sacroileita, spondilita psoriazica, osteoporoza, fibromialgia, atitudinile vicioase ale coloanei, s.a.m.d.
Pacientul prezinta durere lombara ce poate iradia la nivelul fesei, coapsei sau pe tot membrul inferior, precum in cazul sindromului radicular. La examenul obiectiv se constata  sensibilitate dureroasa la nivelul articulatiei, stergerea lordozei lombare insotita de spasmul musculaturii paravertebrale, uneori scolioza homolaterala sau dificultati ale mersului.
Rezultatul examenului imagistic poate fi normal, sau severitatea afectiunii cu modificarile secundare poate evolua. De regula, examenul clinic orienteaza preponderent catre diagnostic si catre sindromul pseudoradicular.
Tratamentul este conservator si consta in mobilizare urmata de fizioterapie, termoterapie, tratament injectabil antiinflamator si/sau analgetic.
SINDROMUL SACROILIAC , ca si diagnosticarea, este in general subapreciat si necesita experienta medicala.

Psiholog: "multe boli sunt psihosomatice"

Datorita profesiei, de-a lungul timpului am interactionat cu foarte multi medici, terapeuti, dar si pacienti. Mi-am format propria parere cu privire la boala, parere pe care o mentionez ori de cate ori am ocazia si ma bucur cand specialistii ies si ei in fata, sa intareasca cele spuse de mine.

 

De curand, cei de la Plus Communication au publicat un comunicat de presa in care mentioneaza ca "multe dintre bolilele cu care se confrunta societatea actuala sunt psihosomatice, adica sunt induse de starile noastre psihice precare, iar vindecarea lor se poate produce doar prin abordare integrative (psiholog psihoterapeut integrativ Maria Verdi)".

Potrivit specialistului sus mentionat, starea de normalitate a fiintei umane este fericirea, adica implinirea tuturor nevoilor fundamentale, conform piramidei lui Maslow (nevoile fiziologice, nevoia de securitate, nevoile sociale, nevoile individuale, autorealizarea si nevoile spirituale), iar in momentul in care una dintre aceste nevoi nu este satisticuta o perioada de timp, mintea umana detecteaza discomfort, tensiune si induce starea de alarma. “Din punct de vedere somatic, corpul simte tensiunea si o manifesta. Cu cat perioada de nesiguranta este mai mare in timp, cu cat deficitul este mai profund, cu atat mai mult apar dezechilibrele in corp. Ele se manifesta initial ca tensiuni, agitatie, oboseala, dar cu timpul, induc boli organice. Este cunoscuta expresia mens sana in corpore sano”, declara psihologul Verdi, directorul Centrului ReCreation Life.

 

De asemenea, terapeutii va pot spune in ce parte a corpului sunt accumulate blocaje, ce obiceiuri duc la diverse boli si asa mai departe. Trebuie doar sa fiti deschisi, si veti afla adevarul care va va duce din nou spre starea de bine. Pana veti gasi insa persoana potrivita, care sa faca minuni cu si pentru voi, uitati putin de ratiune si de ce spun cei din jur si ascultati-va sufletul! Astfel puteti afla si singuri ce gresiti, iar indreptandu-va greselile, corectandu-va comportamentul puteti sa va recapatati sanatatea si starea de bine. Daca aveti ocazia, cititi cartea "Calatoria", de Brandon Bays. Incercati sa faceti calatoria interioara singuri sau cu ajutorul unui terapeut, asa cum va arata in carte, si vindecarea este sigura. Trebuie doar sa credeti, sa credeti: in Dumnezeu si in voi.

Uneori, sanatatea este o alegere!

An nou, sperante noi

       La fiecare inceput de an suntem obisnuiti sa facem planuri si promisiuni, sa ne punem dorinte si sa visam cu ochii deschisi. Si asta e minunat, fiindca sperantele ne tin in viata, ne fac mai optimisti si ne dau puterea sa luptam zi de zi pentru ceea ce ne dorim. Insa inainte de a va face o lista interminabila cu obiective pentru 2016, mai bine luati-va un ragaz de jumatate de ora, o foaie si un pix.
       Retrageti-va in linistea camerei voastre si deschideti-va sufletul. Incercati sa vedeti ce va doriti cu adevarat din acea interminabila lista si sa faceti un top cu 5, maxim 10 obiective mari pentru anul viitor. Odata scrise, acestea vi se vor intipari mai bine in minte. Lasati lista la indemana si nu uitati sa o recititi la finalul fiecarei luni, sau chiar saptamani, sa vedeti in ce stadiu va aflati cu lucrarile. Ce decizii ati luat pentru a va atinge obiectivele, ce mai ramane de facut si asa mai departe.
       Daca nu va faceti un plan de la inceput, pe care sa-l respectati si revizuiti la nevoie, va veti trezi la finalul anului, cand veti trage linie, ca multe lucruri au ramas neterminate. Daca nu ma credeti pe cuvant, amintiti-va ce va propuseserati pentru 2015 si nu ati reusit sa realizati. Asa-i ca v-ati simtiti putin frustrati la final de an? De aceea e indicat sa respectati planul. Si, desigur, sa actionati si in functie de ce va dicteaza inima. Instinctul nu da gres. Chiar daca pe moment pare ca luati o decizie gresita, pe termen lung se va dovedi ca va fi cea mai buna. Invatati sa va ascultati interiorul si sa actionati in consecinta! Doar asa veti fi fericiti!
       La multi ani sanatosi, cu putere de munca, dragoste si putin noroc!

NECTARIE, sfantul care i-a redat viata mamei

      In urma cu doi ani, mama mea a primit un diagnostic cumplit: cancer. Pana in Sarbatorile de iarna a prins deja o serie de radioterapie si chimioterapie, care o slabisera cumplit. Durerile erau din ce in ce mai mari, fiindca boala avansase mult si a atacat si alte organe, iar medicii erau destul de rezervati in privinta ei.
      Lucram in presa de cativa ani buni deja, si cunosteam destui doctori, asa ca am intrebat in stanga si in dreapta ce e mai bine de facut. Desigur ca am primit tot felul de variante, si desi eram disperata si asteptam ca macar doua-trei sa coincida, sa ma asigur ca alegem calea cea dreapta, surpriza era pe zi ce trece mai mare: in timp ce unii ne speriau, altii incercau sa ne linisteasca, dar niciun medic nu se punea de accord cu celalalt. Asa ca am luat si calea internetului, am inceput sa citesc articole stiintifice publicate in strainatate pe tema data (luam in calcul si posibilitatea deplasarii in afara tarii), si evident ca am alunecat usor si spre forumurile unde scriau bolnavii. Asa am aflat de Sfantul Nectarie, facatorul de minuni.

"Cere si ti se va da" sau "Promite si vei primi!"

In viata suntem implicati in tot felul de relatii: de dragoste, profesionale, de familie si asa mai departe. Dintre toate, cea mai profunda este cea cu spiritualitatea. Inca din copilarie, am simtit o legatura stransa cu Dumnezeu, care parea ca ma asculta de fiecare data si al carui ajutor nu intarzia sa apara ori de cate ori aveam nevoie. Vine insa o vreme in care cei dragi se duc intr-o lume mai buna, sau in care apar tot felul de probleme si situatii care te fac sa nu te mai simti implinit si "ajutorat".

Cu siguranta va amintiti si voi de zilele acelea in care nimic nu mai pare sa aiba sens, in care mergeti pe strada fara sa stiti unde vreti sa ajungeti, sau daca stiti va intrebati de ce TREBUIE sa ajungeti in acel loc, si sa nu faceti X sau Y lucru. Din experienta va spun ca, daca mai ajungeti sa traiti aceste sentimente, sa meditati la aceasta afirmatie: "Nimic nu trebuie".

Poate nu veti intelege de la inceput ce vrea sa spuna acest lucru, nici mie nu mi-a fost usor sa accept, dar am meditate mult asupra afirmatiei si, intr-un final, mi-am dat seama ca nu spune decat adevarul. Iar adevaul este ca traim dupa programele pe care singuri ni le-am creat.

Legatura dintre balsamul de rufe si cancer

Imi amintesc cu placere de vremurile copilariei, de poznele inocente si de culmea cu rufe a bunicii. Era o ordine impecabila in tot ce facea, chiar si in intinsul hainelor, care „nu se asaza asa oricum, au si ele o catare, trebuie puse mai intai ale barbatilor, copiilor, mai intai cele albe, apoi cele colorate...“ Nu stiu de unde scotea toate aceste reguli, dar stiu ca erau sfinte pentru ea.
Si mai stiu cu siguranta un lucru. Inainte de a spala nu pierdea ore in sir la supermarket, sa caute un detergent care sa curete mai bine ca cel de randul trecut, un balsam care sa miroasa extraordinar, si inalbitor, si toate minunile pe care noi dam acum o groaza de bani.

De ce nu vin copiii cand ii chemam?

In ultimii ani am cunoscut tot mai multe persoane care nu reusesc sa devina parinti. Cu siguranta, daca va ganditi putin, chiar si voi  cunoasteti un cuplu care „intarzie“ sa aiba copii. Desigur ca initial nici nu va recunoaste ca-si doreste, cel mai probabil din jena neputintei.
Majoritatea ia drumul cabinetului medical, eventual schimba si medicii de cateva ori, urmeaza investigatii dupa investigatii, iar cel mai trist este cand, intr-un final, dupa ce economiile se termina, puterile se sfarsesc si isi dau seama ca au imbatranit cu cativa ani, vine si verdicul final: infertilitate de cauza necunoscuta. Adica aceea in care analizele ambilor parteneri ies perfect, dar totusi minunea nu se intampla. Si atunci multi se intorc catre ultimul colac de salvare: Dumnezeu, desi ar fi trebuit sa faca asta inca de la inceput. Mirarea-i mare cand constata ca, desi timpul trece, nimic nu se schimba.

Incendiu Colectiv - de ce a permis Dumnezeu cel bun aceasta tragedie

M-am gandit mult inainte de a scrie acest text, pentru ca de fiecare data as fi inceput altfel, intr-un mod in care sa nu se simta nimeni avizat sau jignit, si am tot amanat momentul pana acum... In fond, e doar felul in care percep eu lucrurile, doar o parere in plus despre care puteti tine cont sau nu.
Incendiul acesta a fost vazut de multi ca picatura ce a facut paharul deja plin sa dea pe rascoale, si-atunci fiecare a inceput sa se lege de politica, de biserica, de tot. De unde s-a pornit si unde s-a ajuns... e limpede. Chiar si cineva care ar ateria acum din spatiu, total neinformat asupra celor intamplate, se poate pune imediat la curent daca porneste televizorul pe orice post de stiri, la orice ora. Caci din ziua acelei drame numai despre asta se vorbeste. Nu critic neaparat acest lucru. Si pe mine ma doare de fiecare data cand aud ca numarul fatidic a crescut din nou, incerc sa ma pun in pielea acelor parinti abandonati, acelor copii orfani sau in pielea fratilor, iubitilor si prietenilor abandonati. Si nu-i deloc usor. Oricine a trecut printr-o pierdere de acest gen stie ca ranile acestea se cuibaresc adanc in suflet si poate nu iti dau pace niciodata, chiar daca uneori, poate peste 5 luni sau 10 ani ti se pare ca au trecut, ele raman acolo intr-o stare latenta, si pot fi reactivate de cel mai banal gest.