Am ajuns la clinica inghetata si cu emotii mari, fiindca elongatiile sau decompresia nu suna tocmai prietenos la prima vedere. Insa am scapat repede de teama, fiindca a trebuit sa fac fata valului urias de prezentari, strangeri de mana si zambete. Nu stiu daca personalul clinicii are trecuta in fisa postului amabilitatea sau e pur si simplu o stare generala a oamenilor care lucreaza la Coloana Medicala.
Daca veti avea ocazia sa treceti pe acolo vreodata, veti sti exact despre ce vorbesc. Cu ocazia asta mi-am reamintit de ce imi place sistemul privat. Nu doar ca ofera servicii integrate intr-un singur centru (scutindu-ma astfel de interminabilele drumuri intre medicul de familie si diversi specialisti. Pentru fiecare in parte e nevoie de trimitere, niciunul nu-i in aceeasi cladire cu celalalt si sa vezi maraton intre spitale, policlinici s.a.m.d. Dupa ce tai de cateva ori Bucurestiul in lung si-n lat mai ca-ti vine sa reconsideri strategia si pozitia si ajungi la concluzia ca nu esti chiar atat de bolnav incat sa pierzi atata timp - pe care oricum nu-l ai. Sau, pe de alta parte, daca esti intr-adevar atat de bolnav incat nici nu te poti deplasa, tot trebuie sa ajungi la medical de familie - tu sau cineva in care are dr incredere, ca sa-ti dea concediu medical si altele), dar se preocupa de tine ca persoana si te trateaza personalizat, iti spun pe nume, iti explica pas cu pas ce urmeaza si te fac sa ai incredere in procedurile lor si in viitor. Desigur ca, acolo unde se poate, apelez si la serviciul de stat - daca nu de alta, macar sa fiu impacata cu gandul ca nu imi retine statul degeaba contributia pentru sanatate. Dar pentru anumite probleme, privatul mi se pare o alegere mai buna (aveti insa grija ce alegeti, fiindca am intalnit si medici la care - in ciuda tarifelor la standard europene - asteptam cate o jumatate de zi, cu tot cu programare).
Cam lunga paranteza mea, asa ca am sa revin cu detalii la subiect... Sedinta a inceput cu cateva masuratori, despre care fusesem anuntata cu o zi inainte. Cu ocazia aceasta am aflat ca am mai intrat putin la apa (din cauza coloanei, a varstei, sau poate ca niciodata nimeni nu mi-a masurat inaltimea correct). Masuratorile au fost facute de unul, doi, trei... am pierdut sirul medicilor care au tot intrat in sala de tratament cat am stat acolo. Si, ce mi-a placut cel mai mult, a fost in permanenta cineva cu mine.
Am inceput tratamentul cu un vibromasaj usor, urmat de termoterapie (cum sunt mare amatoare de caldura, asta mi-a placut cel mai mult), apoi s-a trecut la decompresie/elongatie pentru fiecare segment cu probleme, pe rand (nu stiu exact cat timp a lucrat aparatul pe fiecare zona, fiindca nu am avut ceasul la indemana si in plus eram si ocupata sa raspund punctual la intrebarile unui test, pe care mi le citea medicul insotitor). Legat de decompresie, pot spune ca nu a durut deloc. Cand am vazut atatea curele cu care am fost infasurata, pentru un moment am avut impresia ca o sa ma traga de o sa-mi ajunga capul intr-o parte a salonului si picioarele vor sta lipite de peretele opus - stiu, am vazut multe filme de groaza:) . Dar nu a fost deloc asa. Din contra, aproape ca nu am simtit cand tragea aparatul (se pare ca intinde fooarte usor timp de un minut - daca am retinut bine - dupa care revine in pozitia initiala si relaxeaza pentru cateva secunde). Sedinta s-a incheiat cu un alt soi de masaj - pe care chiar l-am simtit. Potrivit dr, se pare ca acesta este realizat cu un aparat ce reprezinta varianta moderna a traditionalelor ventuze. Dar am sa va vorbesc intr-o alta zi si despre acestea din urma. Se putea sa nu le incerc eu?!
In concluzie, dupa o ora si jumatate am parasit clinica mult mai optimista si... fara niciun fel de durere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu