Indemnizatia pentru cresterea copilului (adica banii pe care ii primeste de la stat parintele care si-a platit contributiile obligatorii timp de minim 12 luni consecutiv pana in momentul nasterii bebelusului) mi se pare o idee minunata. Ce nu mi se pare atat de minunat este felul in care statul se joaca atat cu veniturile, cat si cu nervii oamenilor.
E adevarat ca inainte de stabilirea plafonului de maximum 1200 lei (pentru persoanele care opteaza pentru varianta sa stea acasa cu copiii 1 an) si 3600 de lei (pentru parintii care stau cu copilul doar 1 an), fara sa mai amintim despre stimulentele primite de cei care se intorc mai devreme la serviciu, despre situatia speciala a copilului cu handicap si altele; sumele primite de anumite persoane o luasera razna.
Mi se pare aberant ca statul sa plateasca unei persoane 10 sau 20 de mii de lei lunar, indiferent de cat cotizeaza aceasta la stat, asa cum mi se pare aberant si sa oblige o mama care nu are cu cine sa isi lase copilul in varsta de 11 luni sau un an si opteaza pentru varianta 1 (sa stea 2 ani acasa) sa se descurce cu doar 1200 de lei/luna. Poate pana atunci aceasta avea salariu dublu, sau triplu, si statul practic o impiedica sa isi satisfaca anumite nevoi si sa isi creasca micutul intr-un mod sanatos.
Plafonul de 3600 de lei mi se pare potrivit, dar pentru ambele categorii de parinti (care opteaza pentru 1 an sau 2 ani de stat acasa), pentru a incuraja astfel si institutia familiei.
Dupa votarea acestei legi in varianta in care se doreste (adica ridicarea plafonului maxim de 3600 lei) vor aparea din nou indemnizatii de zeci de mii de lei. Si ma intreb: oare cheltuielile lunare cu copilul nu ar trebui sa fie aproximativ aceleasi pentru fiecare familie? Zice o vorba din popor: "pentru unii muma, pentru altii ciuma". Chiar asa. E corect ca eu sa iau pana azi 1200 de lei (fiindca n-am vrut sa-mi abandonez copilul de la 6 luni sau un an si am vrut sa fiu alaturi de el cand face primii pasi sau cand ma striga), iar tu sa iei de maine de 5 ori mai mult, doar fiindca se tot schimba o lege dupa bunul plac al unora? Dar, daca ma gandesc mai bine, poate tot tu ai primit indemnizatii barosane de la stat si acum cativa ani, cand eu nu eram inca hotarata sa am un copil.
Dincolo de bani si cifre e vorba de ceva ce statul nu ne poate da: e vorba de iubire si respect, de nevoia de afectiune a unui sufletel. Ati vazuta vreo o vaca ce si-a abandonat vitelul inainte ca acesta sa invete sa pasca singur, sau ati vazut vreo pisica sa isi lase puii sa fie alaptati de o alta pisica? E vorba despre lucruri simple, de legaturi si emotii pe care putini le pot trai in adevaratul sens al cuvantului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu