vineri, 6 mai 2016

Turul Manastirilor: La mormantul Parintelui Arsenie BOCA - 2

Dupa ce am fost la Sambata de Sus de 2 ori si mai ales dupa ce am esuat in incercarea de a ajunge la chilia parintelui Arsenie Boca, intamplare despre care am povestit AICI, mi-am propus sa merg cat mai repede la PRISLOP, la mormantul sau. Si intr-un final am ajuns.

Am facut traseul pana la Prislop (Silvasu de Sus, Hunedoara) in asa fel incat sa vizitam mai multe manastiri cu icoane facatoare de minuni,  dar si biserici mai mult sau mai putin renumite.

Traseu (3 zile, mers lejer si vizitat si alte obiective turistice):
Bucuresti - Curtea de Arges (manastirea Curtea de Arges),
Curtea de Arges-Rm. Valcea - Cozia (manastirea Cozia),
Cozia - Sibiu - Silvasu de Sus (manastirea Prislop),
Silvasu de Sus - Hateg - Densus (biserica Densus),
Densus - Petrosani - Lainici (Manastirea Lainici),
Lainici - Tg.Jiu - Tismana (manastirea Tismana, cu gazduire, despre care am scris AICI),
Tismana -Tg.Jiu-Polovragi (manastirea Polovragi),
Polovragi - Valcea (manastirea Bistrita, Sf. Grigorie Decapolitul),
Valcea - Govora (manastirea Govora),
Govora - Bucuresti.

Am ajuns la mormantul Parintelui in jurul orei 15.00 si, in ciuda faptului ca plecaseram din Bucuresti de dimineata (aprox. ora 6) si am condus singura aproape tot drumul nu simteam nicio oboseala si, mai ales, nicio durere de spate. De aceasta din urma imi era cel mai frica. De fapt, este si motivul pentru care am tot amanat calatoria, dar se pare ca Parintele a avut grija de noi.
Contrar asteptarilor (fiindca toata lumea ne-a povestit ca sunt cozi interminabile si poti sta chiar si cateva ore pana ajungi la mormant), nu am avut in fata noastra decat o persoana, plus alte 3-4 care probabil fusesera in fata si atunci stateau intr-o parte, rugandu-se.

Nu ne-a grabit nicio maicuta si nu ne-a interzis sa atingem crucea. Cu toate acestea, fiindca invataseram bine lectia de acasa nu am indraznit sa stam prea mult in fata mormantului. M-am simtit timida, ca la o prima intalnire cu cineva pe care iti doresti sa-l intalnesti, dar in fata caruia te blochezi. Am mers mai departe spre pestera Sfantului Ioan, care este la 100-200 de metri (nu ma pricep prea bine la distante, dar pot spune ca a fost destul de aproape si, chiar daca era putin ud pamantul, fiindca plouase pana sa ajungem noi, am intrat in pestera fara probleme). Am avut ocazia sa stam singure acolo cateva minute, timp in care ne-am recules si ne-am rugat. La sosirea unui grup de pelerine ne-am inapoiat spre mormant (pentru a ajunge la pestera se trece pe langa mormant), bucurandu-ne de fiecare gura de aer proaspat si de susurul apei care se auzea in valcea.

In fata mormantului erau acum cateva persoane in plus, si fiindca imi doream sa mai merg inca o data in fata m-am asezat pe banca din lateralul foisorului si am asteptat acolo pana s-a eliberat. Asezandu-ma si asteptand cu privirile indreptate spre mormant am reusit, in sfarsit, sa ma reculeg. Mi-am amintit de ce mi-am dorit atat de mult sa ajung acolo si m-am gandit o vreme la cat de iubit a fost si inca este parintele Arsenie Boca...
M-am gandit la multe, chiar si la lucruri care n-as fi vrut sa imi vina in minte, si i-am multumit parintelui ca m-a ajutat sa ajung la el. Il simteam din ce in ce mai aproape, ca si cand mi-ar confirma ca este alaturi de mine.

Daca il lasam pe Dumnezeu sa intre in inimile noastre il purtam cu noi peste tot, nu e nevoie sa mergem sa il cautam intr-un loc anume. La fel si cu parintele... Si, cu toate acestea ma simteam si ma simt mai linistita acum ca mi-am tinut aceasta promisiune. Acum stiu ce a vrut sa spuna parintele cand era inca in viata prin: "de dincolo am sa va ajut mai mult". Pe multi rataciti i-a adus pe calea credintei, iar pentru aceasta trebuie sa ii multumim.


Drumul
Drumul de la Silvasu la manastirea Prislop nu este foarte bun, dar este practicabil (in cea mai mare parte vitezele 1 si 2). Cel putin cand am fost noi (aprilie 2016) era in lucru si pe multe portiuni se circula pe o singura banda. Inca neasfaltat, de-a stanga si de-a dreapta se aflau gramezi cu pamant galbui, ud, iar pe alocuri intalneai gropi pline cu apa - tocmai se oprise ploaia cand am ajuns. E vorba insa doar de 2-3 km, pe care in ciuda faptului ca puteti murdari putin masina, ii parcurgeti relativ usor, chiar daca aveti garda jos. Insa odata ajunsi la manastire veti uita cu siguranta de drum...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu